Nici nu știu cum să fiu
Când un angajat ATI Sibiu,
Spune pentru o publicație, în anonimat,
Că a asasinat bolnavi de covid, la pat,
Și că alții au făcut la fel, de neimaginat.
Ce faci, în fapt, cu astfel de informație?
Tu, cetățean al României, pare halucinație,
Pare că basmul se-mpletește-n realitate,
Și normalul ia forme neexplicate.
Obosesc să mă gândesc la ce ghenă de gunoi
Am ajuns să fim, noi cu noi, e un război,
E ultima treaptă în care o șleahtă,
De doctori fac atrocități în șoaptă
Ori e o imagine denaturată, pictată,
De niște jurnaliști pentru senzație garantată.
Băi, tată… oricum ar fi, mi-e scârbă de ce se întâmplă,
Dacă m-ar lăsa CNA-ul aș vomita într-o pungă,
În direct, în efect, cu vena pulsând în tâmplă
Și v-aș strânge principiile la o menghină strâmtă.
Gândindu-mă că mi se pare ireal faptul că avem astfel de știri,
Cosmin Dominte – vezi cum, ușor, ușor, ne obișnuim cu răul? Cât timp m-ai ascultat și ai înțeles despre ce e vorba, probabil că ceva din mintea ta a spus „băi, ești nebun?” dar în același timp, parcă nu-ți mai sare inima din piept când auzi d-astea, așa-i?
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook