A fost odată ca niciodată,
O țară mică și minunată,
Unde funcționa orice explicație,
Fără să aibă repercusiuni în nație!
Orice se întâmpla, nația înțelegea,
Pe sine se mințea și scuze căuta.
Molcom Împărat vorbea rar și-n dodii,
Curtenii erau scindați ca mere cu rodii,
Nu se înțelegeau și nu conduceau,
Mai mult furau și lipseau, chiuleau…
Oamenii simpli, și ei se certau,
Se bazau pe frică și pe ce auzeau,
Mă rog… Într-o zi, unul dintre duci,
Făcu ceva ce nici nu știi de un’ s-apuci,
Pe drum, prin țară, ascuns pe la răscruci,
Îl apucă o urgență mare între… urechi!
Și cică era în interes de serviciu,
Trăsura fugea, cu girofar si cu biciu,
Pentru că trebuia s-ajungă de îndată,
A luat-o pe contrasens în față
Și a dat peste un simplu cetățean.
Ducele, mare șmecher și curtean,
A zis că-i pare rău dar el nu știa
Ce se întâmplă, fiin’că dormea
Și că, de fapt, în acest caz trist,
E vinovat birjarul SPP-ist.
Gândindu-mă că numai în basme nu pățești nimic și poți să dai o astfel de explicație iar lumea să zică „A, ok, dacă dormea e în regulă”,
Cosmin Dominte – Nu v-ar fi rușine, bă, nesimțiților?!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook