Domnu’ Orban, domnu’ Cîțu,
Când vă aud, mă ia bâțu’…
Ăla mental, fiin’că eu, personal,
V-aș bate, ca la școală, așa, parental,
Peste ceafă, cu dicționarul și ale sale foi,
Până iese fantoma lui Ceaușescu din voi
Doi, că se pare că e acolo și lucrează,
Altfel nu înțeleg ce vă posedează
Să spuneți că miniștrii n-au voie să vă critice,
Cuvinte eliptice cu mesaje aproape criptice.
Vă și las să alegeți dicționarul, oricare ediție,
În toate „Democrație” are aceeași definiție.
Mhm, în democrație, când ești nasol, ți se spune,
Se dau și nume, doar așa ne menținem pe bune,
Pe o linie onestă fără monopol de putere,
Având în vedere că păreți o cădere
În gol a ceea ce era deja, vi se cere
Nu foarte mult – doar să nu faceți belele,
Dar voi, nene, păreți greșeala de după greșeală
A unui popor ce n-are parte de alegere reală
Practic, din cum fumegați, e atât de similar coșu’
Încât sunteți doar PSD galben și PSD roșu.
Cu dicționarul la mine, întărit și pregătit,
Cosmin Dominte – cetățean sătul să-și vadă angajații cum se comportă ca niște baroni. Nu sunteți. Și ușor, ușor, vă vine vremea.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook