Charlie l-a luat în primire pe Echo: „Ai spus cumva că cele mai puternice confrerii ale şoarecilor se ascund la vedere?”.
„Chiar aşa am spus”, a recunoscut Echo. „Cele mai puternice confrerii ale şoarecilor se ascund în universităţi, la vedere. Nu vreau să spun că în bibliotecile universităţilor ar fi în siguranţă, ba dimpotrivă. Dar au racolat studenţi, cărora le redactează lucrările de seminar, tezele de licenţă. În felul ăsta, Brigada <Coperţile Negre> riscă să-şi piardă puterea”.
Lima s-a zbârlit de frică: ”Brigada <Coperţile Negre>?!”.
Charlie era surescitat din cale afară: „Ce-i cu detaşamentul ăsta paramilitar al pisicilor?”.
„Nu e chiar paramilitar. E vorba despre feline selecţionate, antrenate şi hrănite de Stat. E drept, sunt nişte dihănii şoricide, complet diferite de pisicile mofturoase şi fudule din stradă care au uitat cum arată un şoarece şi oricum nu s-ar umili să-l prindă, pentru că majoritatea sunt lactovegetariene”.
India a făcut ochii mari: „Şi cum am nimerit noi în povestea asta?”.
Delta, liliacul sub acoperire, a simţit nevoia să aşeze lucrurile în matca lor: „Într-un fel, ai dreptate. India. Noi avem povestea noastră. Dar nici o poveste nu circulă singură prin lume, fără să se intersecteze sau să încalece sau să fie încălecată de alte poveşti. Autonomia fiecăruia dintre noi e foarte redusă, de vreme de suntem povestiţi. Sigur, am putea să punem la cale o revoltă, nu exclud asta, dar…”.
Privirile celor doisprezece s-au îndreptat în acelaşi timp spre motan. Juca absorbit şah feeric.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook