Kedi efendi încă nu ştia cum să interpreteze spusele Dresorului – ca pe o ameninţare? ca pe o glumă? Sau ca pe un avertisment: între cei 12 exista un trădător. Şi-a mutat privirea de la unul la altul, stăruind imperceptibil asupra lui Delta, liliacul acoperit.
A tresărit auzind croncănitul Dresorului: „L-aţi abandonat pe sultan Altan în ghearele Coperţilor Negre…”.
S-a precipitat să-i răspundă: „Excelenţa voastră, cunoaşteţi prea bine împrejurările. Înţelegeţi că n-am avut altă soluţie. Pe de altă parte, sultan Altan era singurul din grupul nostru de care ne-am gândit că Yavuz Paşa nu va îndrăzni să se atingă. Vă încredinţez că nu vom pleca din Pisicopole până când sultan Altan nu va fi în siguranţă”.
Dresorul de Şobolani a ciugulit ca un gurmet câteva boabe de mei roşu. A constatat: “Voi înşivă sunteţi în primejdie, altfel nu m-aţi fi căutat”.
Motanul nostru, Kedi efendi, s-a precipitat din nou: „Aveţi perfectă dreptate! E şi motivul pentru care atârnăm astăzi de bunăvoinţa excelenţei voastre”. A simţit însă nevoia să înflorească puţin lucrurile: „Prietenul nostru – ce spun eu prieten? fratele nostru! – Şobolanul de Cursă Lungă ne-a pus, practic, sub protecţia excelenţei voastre…”.
Dresorul s-a dezmorţit, întinzându-şi larg aripile. „Bătrânul şobolan de mare v-a spus doar atât: <Căutaţi-l pe Dresor. O să aveţi nevoie de el>”.
Atotştiinţa Dresorului l-a înfricoşat pe Kedi efendi. În primul moment, i s-a părut chiar că îl recunoaşte, dar nu sub această înfăţişare de corb pitic. În al doilea moment, i-a fulgerat prin minte: „Bibliotecarul Eretic!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook