Motanul se gândea că Rabbi Lempel îl citise: nu era decât o călăuză oarbă. Dar oare nu toate călăuzele sunt la fel, cu excepţia Marelui Călăuzitor? Poate că, dacă şi-ar fi mâncat cei 12 apostoli, ar fi acţionat ca unul cu ochii larg deschişi asupra legilor firii.
Acum, bătrânul nu-i mai băga în seamă. Stătea aplecat deasupra Talmudului citind tratatul despre cele 903 feluri de a muri. Motanul s-a cuibărit în braţele lui, urmărind yadul, indicatorul care se plimba peste rânduri. Nu doar că vedea, dar în mod suprafiresc putea citi şi înţelege, de parcă Rabbi Lempel îi împrumutase ochii lui:
„Zece lucruri solide au fost create în lumea asta. Un munte e solid, dar fierul îl poate sparge. Fierul e solid, dar focul îl poate topi. Focul e trainic, dar apa îl poate stinge. Apa e o forţă imensă, dar norii o pot lua cu ei. Norii sunt puternici, dar vântul îi poate risipi. Vântul e robust, dar corpul în poate purta, respirându-l. Corpul e viguros, dar spaima îl poate doborî. Spaima e rezistentă, dar vinul o poate alunga. Vinul e o forţă, dar somnul îl poate neutraliza. Iar moartea e, peste toate, cea mai puternică”.
Dansul cuvintelor îl ameţise uşor. Cunoştea îndemnul „Pocăiţi-vă cu o zi înainte de a muri”. Se întreba însă cum poate fi recunoscută ziua aceea. Şi ar fi fost foarte interesat să ştie dacă şi ei, cei treisprezece, ar trebui să se pocăiască, aşa cum stă scris, cu o zi înainte de sfârşitul poveştii. Cine îi va preveni cu o zi înainte, dacă nici Povestitorul însuşi nu ştie când şi cum va termina povestea?
Motanul mai avea o nelinişte, pe care, deocamdată, n-avea cine să i-o spulbere: în ziua în care istorioara lor va ajunge la capăt, vor fi trimişi în raiul sau în iadul poveştilor?
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook