De la începutul epidemiei Covid-19, unele țări au pariat pe imunitatea colectivă. Oamenii de știință au fost prudenți cu privire la această strategie, neștiind încă dacă îmbolnăvirea permite pacientului să fie imun. Astăzi, pe măsură ce se multiplică cazurile de reinfectare, problema rămâne nerezolvată.
Câte cazuri
La fel ca numărul exact de cazuri de Covid, este dificil să știm cu exactitate câte reinfectări s-au produs de la începutul epidemiei. În prezent, doar câteva zeci au fost confirmate de studii și de autorități. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a declarat că ar putea confirma șase cazuri și că nu ar avea suficiente dovezi pentru alte 50 de persoane.
Comparativ cu cele 40 de milioane de infectări confirmate pe plan global, cifra este, prin urmare, extrem de scăzută. Dr. Jacques Lambrozo, specialist în medicină internă, explică pentru Atlantico: „Este probabil ca alte cazuri de reinfectări benigne să aibă loc, fără a fi efectuată o investigație virologică”.
Reinfectările, mai grave decât prima contaminare
Numărul de reinfectări este redus, dar severitatea acestora intrigă specialiștii. Pe 9 octombrie, Clinical Infectious Disease a raportat un pacient olandez în vârstă de 89 de ani care a murit după o a doua infectare. Admis de urgență la spital, prezentând simptome cu câteva săptămâni înaintea decesului, a fost externat în cele din urmă fără prea multe efecte secundare, cu excepția oboselii. A doua infectare a fost mai violentă.
Rămâne foarte dificil pentru oamenii de știință să tragă concluzii, având în vedere cazurile extrem de izolate. Un pacient din Hong Kong, de exemplu, nu a prezentat niciun simptom după primirea celui de-al doilea test pozitiv. Potrivit oamenilor de știință care au scris un studiu pe această temă, doza de virus la care sunt expuși pacienții este un factor determinant.
O surpriza pe jumatate
Mai mulți medici explică faptul că imunitatea la coronavirus pe tot parcursul vieții a fost foarte puțin probabilă încă de la început. „Exemplele altor coronavirusuri, responsabile cu răceli obișnuite, dar și cele ale SARS și MERS, arată că nu există imunitate pe viață”, a subliniat recent un expert OMS. Acest lucru poate explica parțial eșecul politicilor de imunizare colectivă urmate de anumite țări, cum ar fi Suedia, Olanda sau Statele Unite.
Un impact pentru vaccin ?
Diferența dintre imunitate generală, pe tot parcursul vieții, și imunitatea tranzitorie este importantă în dezvoltarea unui vaccin. Deoarece, dacă anticorpii dezvoltați pentru a lupta împotriva Covid-19 funcționează doar pentru o perioadă limitată, vor fi necesare rapel-uri în mod regulat. Microbiologul Sarah Pitts explică în The Conversation că ar putea fi necesară o injecție anuală.
Sursa: CNews