de Cosmin Dominte
Știu că sunt ditamai bărbatul și că ceea ce urmează să spun sună ridicol și face graniță cu puerilul dar tu te-ai întrebat vreodată, uitându-te cu adevărat în jur, dacă nu cumva „România” este, de fapt, un nume de show cu camera ascunsă și nu un nume de țară?
Să ai un președinte care declară stare de urgență azi (sâmbătă) dar propune ca aceasta să înceapă de luni, un premier care face o conferință de presă prin care anunță că s-ar putea să fie infectat și apoi să le spună ziariștilor să se testeze și ei dacă tot s-a făcut conferința asta cu el, un fost șef de poliție care infectează nu știu câți oameni pentru că vrea să-și ascundă amantlâcurile, un purtător de cuvânt al bisericii care declară cu o față serioasă că biserica nu se supune legilor pământești și niște autorități care au închis teatrele dar au lăsat deschise mall-uri, biserici și alte locuri în care se pot aduna mulți oameni, de parcă virușii te iau, așa, românește, după de-al cui ești… ar putea fi dovezi de necontestat, nu?
Îmi și imaginez conversația dintre 2 virusei mititei: „Băi Tzin-Tzin, un’ te duci mă? Oprește-te! Lasă-l pe Vasile că e enoriaș cumsecade, fă stânga și hai să intrăm în nesimțiții ăștia care se duc la teatru, ia mai dă-i în căcat cu a fi sau a nu fi-ul lor!” sau „Pei-Pei, nu acolo mă! Lăsăm în pace mall-urile că e de porc să deranjăm oamenii cât umblă în treningul de duminică.”
Iar oamenii? Oamenii golesc rafturi, compulsiv, au stive de hârtie igienică, în sufragerie, în anticiparea făinei, pastelor și ouălor pe care le au în grămezi prin cămară și după ce au aranjat totul, așa, frumos, pe căprării, și sunt gata de izolare, ies în parc, umblă pe la terase, mănâncă cu tacâmuri cu care au mâncat alți nu știu câți indivizi până la ei și vorbesc despre cât de proști sunt unii și alții că nu știu să se spele pe mâini sau țipă despre cât de idioți sunt „diasporezii ăia care vin aici deși nu mai plătesc de mult taxe”.
Păi? Zi tu! Nu-i așa că Benny Hill e pantaloni scurți pe lângă actualul românesc?
Nu te aștepți ca din moment în moment să iasă de după o cortină Andi Moisescu și să spună cald și cordial, cum îi șade lui bine, „Ăsta a fost primul sezon din România, vă mulțumesc pentru atenție, ne vedem la sezonul următor. Mă înclin, voie bună!”
Nu? Eu parcă-l văd. Parcă văd și cortina dacă strâng din ochi cum trebuie. Dacă o vezi și tu, te aștept pe balcon, mai încolo, să cântăm împreună „Deșteaptă-te române!”.