Jurnalistul și eseistul François de Closets, invitat al postul de radio RMC, pledează pentru autoizolarea persoanelor în vârstă, pentru a permite eliberarea celor tineri.
Numărul ridicat de contaminări zilnice și amenințarea diferitelor variante ale Covid-19 ar putea duce la impunerea unor măsuri mai restrictive împotriva pandemiei. Eseistul François de Closets crede că o izolare suplimentară nu este soluția corectă.
Nu mai „sacrificați viața celor tineri pentru bătrâni”
Invitat al postul de RMC, jurnalistul de 87 de ani face campanie pentru autoizolarea celor peste 75 de ani, grupul cel mai afectat de forme grave, din rândul cărora provin 75% dintre decesele Covid. Este unul dintre cei care ar nu mai vor să „sacrifice viețile celor tineri pentru bătrâni”.
„Nu am soluția precisă cu privire la cum trebuie să facem: ce tip de izolare, segregare în funcție de vârstă etc. Mă refer pur și simplu la principiile de bază. Am plecat cu ideea că toate viețile au același preț. Eu vă spun că nu, nu toate viețile au același preț!”.
„Când ajungi la sfârșitul vieții, zilele tale nu mai au deloc aceeași valoare ca ale unui tânăr de 20 de ani, care are toată viața în față. Dacă trebuie să facem sacrificii, atunci să sacrificăm trecutul în folosul viitorului”, continuă François de Closets.
Faptul că eu trăiesc mai puțin sau mai mult nu contează
Este gata să se izoleze. „Indiferent dacă eu trăiesc mai puțin sau mai mult, nu contează. Dar viața nepoților mei, a copiilor mei și a tuturor acestor generații, contează. Dar se pare ca unii au hotărat că e foarte normal să distrugem viețile generațiilor viitoare pentru a-i proteja pe cei peste 80 de ani”, insistă el.
Cum vor trăi?
Însă izolarea unei singure categorii de cetățeni este neconstituțională. Ideea a stârnit furia celor în vârstă – când a fost menționată de Emmanuel Macron în luna mai, la momentul ieșirii din izolare. „Asta m-a revoltat”, spune François de Closets. El recunoaște, totuși, că ar fi dificil să se stabilească o limită de vârstă. „Dar ideea trebuie să fie pusă în discuție. Trebuie să o facem, dacă este posibil”.
„Mi se pare rușinos modul în care ținem cont foarte puțin de ceea ce se va întâmpla: cum vor găsi de lucru? Cum vor trăi? Asta este ceea ce contează și nu dacă speranța de viata va scădea cu șase luni”, încheie François de Closets.