Prințul Emanuel von und zu Liechtenstein (42 de ani) a împușcat cel mai mare urs brun din Europa. În martie, l-a ucis pe Arthur în Munții Carpați – pentru a lua trofeul. Ministerul Mediului din România a deschis o anchetă, deoarece se presupune că prințul nu avea aprobare pentru a împușca ursul.
Dar nu doar oamenii cu sânge albastru merg la vânătoare de trofee, ci și cetățenii obișnuiți, din clasa mijlocie – inclusiv cei din Elveția. Asociațiile de bunăstare a animalelor din Elveția estimează că 1.500-2.000 de elvețieni călătoresc în străinătate pentru a vâna trofee, în fiecare an. Și își pot duce prada cu ei în Elveția – chiar dacă animalele pe care le ucid se află sub protecție.
Un total de 507 de trofee au ajuns în Elveția
Trofeele a 26 de hipopotami, 24 de leoparzi și 46 de elefanți au ajuns în țara cantoanelor. Chiar și un urs polar împușcat în Canada și doi rinoceri albi. Crocodilii din Nil și capetele de leu atârnă și ele în câteva încăperi elvețiene.
E nevoie doar de un permis de la guvernul federal, dar acestea sunt larg distribuite. Între 2010 și 2020, Oficiul Federal pentru Siguranța Alimentară și Veterinară a aprobat 507 importuri de trofee – toate animalele sunt supuse Convenției de la Washington privind speciile pe cale de dispariție. Elveția este chiar statul depozitar al acordului – deci este țara care păstrează documentele originale.
Legal și durabil
Guvernul federal spune că permisele de import sunt eliberate numai dacă există un certificat din țara de origine, care să ateste că vânătoarea a fost legală. „Dacă există îndoieli sau dacă o țară exportă prea multe exemplare, durabilitatea trebuie să fie dovedită științific de țara de origine a speciilor de animale sau plante”.
Însă acest lucru nu este suficient pentru Consiliul Național. În martie, el a acceptat o propunere a fostului consilier național GLP, Isabelle Chevalley, care a cerut interzicerea completă a importului de specii pe cale de dispariție.
Consiliul Național pentru interzicerea importurilor
„Licențele de export pentru trofee nu pot garanta că vânătoarea nu va afecta speciile în cauză”, a spus Chevalley la acea vreme. Multe dintre animale sunt originare din țări foarte sărace – câștigul financiar pe care țările sau organizațiile îl pot obține în urma vânătorii este, prin urmare, o tentație. În plus, există corupție.
„Toate aceste specii sunt pe cale de dispariție și vom avea dificultăți în a le explica nepoților noștri că Elveția a contribuit la dispariția acestor specii, doar pentru ca unele persoane să poată expune astfel de animale ca trofee de vânătoare”, a spus Chevalley. 121 din 200 de consilieri naționali l-au aprobat. Acum și Consiliul statelor trebuie să fie de acord – abia atunci Consiliul federal trebuie să pună în aplicare interdicția.
Sursa: Blick