Ne vaccinăm sau nu| Decizia trebuie luată după ce avem anumite răspunsuri. Iată câteva

Discutarea siguranței și eficacității vaccinului ARN mesager Covid-19, înainte de a decide dacă vrem sau nu să fim vaccinați, ar trebui să fie posibilă fără a genera dezbateri în presă și în comunitatea medicală.

Care sunt datele cunoscute despre vaccinul ARNm de la Pfizer/BioNTech, autorizat de Agenția Europeană pentru Medicamente?

Dacă, pentru un cancer agresiv, beneficiul care poate fi obținut dintr-un tratament experimental potențial toxic depășește riscurile asociate acestui tratament, raportul este discutabil pentru o boală a cărei letalitate variază între 0,01 și 1,63%, în funcție de regiune și care nu afectează grav copiii și adulții tineri. În aceste condiții, chiar și câteva zile de oboseală sau dureri de cap (principalele efecte secundare raportate de Pfizer/BioNTech), care pot fi severe în 4% până la 6% din cazuri, pot fi dificil de acceptat de către o persoană activă sănătoasă.

Mai ales că argumentul potrivit căruia cetățenii care nu prezintă risc ridicat ar trebui să fie vaccinați în folosul comunității nu poate fi avansat în acest moment. Studiul realizat de Pfizer/BioNTech sugerează că vaccinul reduce riscul de a dezvolta o formă simptomatică și chiar o formă severă de Covid-19, dar nu arată capacitatea vaccinului de a preveni transmiterea virusului de la persoană la persoană.

În plus, patru efecte secundare grave au fost raportate în acest studiu. Patru din peste 20.000 de participanți vaccinați nu sunt prea mulți; dar, deoarece statisticile nu se aplică individului și, în plus, nu cunoaștem profilul persoanelor afectate de aceste efecte adverse (vârstnici sau tineri? cu sau fără comorbidități?), putem înțelege de ce unii oameni nu doresc să-și asume riscul de a deveni una dintre aceste excepții.

La fel, un tânăr ar putea să nu-și asume riscul de a face parte dintre cazurile excepționale de pacienți tineri fără comorbidități care au murit din cauza Covid-19 și optează pentru vaccinare fără ezitare. Oricine poate lua decizia de a fi vaccinat sau nu, dar cu o condiție: să fie informat în mod onest și clar.

Vaccinul anti-Covid-19 ARNm este o mare realizare, iar primele rezultate sunt încurajatoare. Dar, ar trebui să plecăm urechea la ce spune Pfizer, fără să clipim? Ar trebui să interzicem îndoiala?

Nu știm care sunt efectele vaccinului anti-Covid-19 de tip ARNm după mai mult de trei luni de la injectare. Autorii studiului Pfizer/BioNtech spun că monitorizarea participanților va continua pe parcursul a doi ani. Alte vaccinuri ARNm au fost testate la om, cum ar fi un vaccin împotriva gripei aviare, testat în Statele Unite și Germania între 2016 și 2017, sau un vaccin ARNm antirabic, studiat în Germania între 2013 și 2016. Dintre cei 101 participanți la acest ultim studiu, cele mai frecvente efecte secundare au fost dureri de cap și oboseală, cu forme severe la opt dintre participanți.

Unul dintre ei, care a primit o doză mare, a dezvoltat paralizie facială, care s-a vindecat însă fără a lăsa nicio urmă, la fel ca în cazul vaccinului de la Pfizer/BioNTech . Îngrijorător în ceea ce privește vaccinurile ARNm este riscul autoimunității, când organismul produce anticorpi împotriva propriilor constituenți, în special a moleculelor noastre ARN. Însă, studiul în cauză nu a constatat o creștere a autoanticorpilor la persoanele vaccinate.

Dar efectul anticorpilor facilitanți (ADE)? Nu s-a dovedit că acest fenomen apare la Covid-19 sau că vaccinul anti-Covid-19 poate facilita apariția acestuia. Despre ce e vorba? Pentru a combate germenii, sistemul nostru imunitar produce anticorpi care se atașează la suprafață, pentru a preveni germenii se dezvolte. Rareori, este posibil ca acești anticorpi să nu poată neutraliza virusul (de exemplu, atunci când vizează o parte a virusului care nu îl împiedică să funcționeze) și ajută apoi la răspândirea virusului: aceștia sunt anticorpii facilitanti.

Apar mai ales în cazul vaccinurilor care utilizează virusuri inactivate sau atunci când anticorpii sunt produși în cantitate mică. Întrucât aceste vaccinuri prezintă sistemului nostru imunitar un grup mare de proteine ​​virale și, prin urmare, potențiale ținte, există un risc mai mare ca sistemul imunitar să producă anticorpi ineficienți .

Însă, ARNm-ul vaccinului Pfizer/BioNTech provoacă în organism producerea unei singure proteine ​​virale (proteina spike a SARS-COV-2). În acest caz, o singură țintă este relevantă, deoarece anticorpii care se leagă de această proteină spike împiedică virusul SARS-CoV-2 să pătrundă în celulele noastre și, prin urmare, să prolifereze. În plus, nivelurile de anticorpi induse de vaccinul ARNm Pfizer/BioNTech sunt mai mari decât cele produse în timpul infectării naturale.

În ceea ce privește posibilitatea unei integrări a ARN-ului vaccinului în genomul nostru, fenomenul este teoretic improbabil, deoarece ar trebui să existe în celulele noastre o enzimă (transcriptază inversă) pe care nu o avem – și pe care coronavirusurile nu o posedă, spre deosebire de alte virusuri – care să transforme ARN-ul în ADN, astfel încât să poată intra în genomul nostru.

În cele din urmă, nu se știe cât va dura imunitatea oferită de vaccin și dacă va rezista mutațiilor virusului. Avantajul vaccinurilor ARNm este că se poate produce rapid o nouă versiune pentru a răspunde unei mutații care ar compromite eficacitatea vaccinului. În plus, faptul că unele cazuri de reinfectare cu Covid-19 au fost asociate cu niveluri scăzute de anticorpi anti-SARS-CoV-2 și faptul că nivelurile de anticorpi produse în timpul vaccinării cu vaccinul la Pfizer/BioNTech sunt superioare celor provocate de infectarea naturală, sugerează că acest vaccin ARNm ar putea preveni reinfectările.

A fi vaccinat sau a nu fi vaccinat, aceasta este întrebarea interzisă

Istoria medicală este plină de exemple în care efectele secundare grave ale unui tratament nu au putut fi detectate în cadrul primelor studii clinice, dar au apărut odată cu utilizarea în „viața reală” a tratamentului.

Vaccinul anti-Covid-19 ARNm este o mare realizare, iar primele rezultate sunt încurajatoare. Dar ar trebui să plecăm urechea la ce spune Pfizer, fără să clipim? Ar trebui să interzicem îndoiala, pe care se bazează viața intelectuală și dezbaterile? Problema afectează multe țări, în special pe cele în care există neîncredere față de lideri și unde populația se informează mai mult de pe internet. În așa-numitele țări dezvoltate, scepticismul față de vaccin afectează mai mult persoanele cu studii superioare.

Într-o lume în care cunoașterea este la doar un clic distanță, sunt mulți care nu știu aproape nimic despre aproape tot și există experți și specialiști care știu aproape tot despre aproape nimic. În acest context, este dificil ca pacienții sceptici, mai mult sau mai puțin informați, să fie convinși de medici.

Sursa: Caseur