Muzica, responsabilă de Covid-19

Știm acum o nouă cauză a răspândirii Covid-19: muzica. Și, prin urmare, ni se cere să o facem să tacă. Este experiența neplăcută de vineri seara, 1 mai,  a parizienilor ce locuiesc in jurul unei mici piete. Izolați din 16 martie, sufocându-se ca majoritatea locuitorilor orașului între cei patru pereți ai apartamentului lor, au așteptat, fiecare pe balconul lui, ca vecinul să pună muzică tare, așa cum face în fiecare vineri seara. Nimeni nu s-ar gândi să se plângă pentru asta, ci să-i mulțumească vecinului pentru inițiativă.

E ritualul din fiecare săptămână. Toată lumea acasă, fiecare în apartamentul lui, dar fereastra deschisă, sa fie oarecum împreună cu ceilalți. Fiecare cu câte un pahar în mână. Piața este una rotundă, așa că, dintr-o clădire în alta oamenii se salută, se uită unii la alții, zâmbesc. Mai frumos decât petrecerea virtuala pe Googlemeet sau Zoom, ceva mai uman, mai ales că muzica este bună. Gloria Gaynor, Depeche Mode, electro brazilian, muzică italiană sau „La Bohème” de Aznavour… Copiii dansează pe balcon, adulții la fel.

Și apoi brusc muzica tace

Cu excepția acestei vineri. Când o mașină de poliție, cu sirenele pornite, se opreste în fața ușii clădirii de unde provine muzica. Patru politisti. Locuitorii sunt surprinsi. « Ce se întâmplă? «  Politia ? „Ce? e o nebunie. » Politistii deschid ușa, dispar în hol. Toată lumea a înțeles. Dezamăgirea este palpabilă, tristețea crește în piață. Si furia. Auzim huidieli și apoi strigate: „Lăsați-ne muzica!”. „Ne sufocăm, avem doar asta!” „Nu suntem afară, nu facem nimic rău!” Minutele trec.

Și apoi, brusc, muzica tace. Au rămas doar luminile intermitente. Și deodata cineva începe să cânte și apoi ceilalți încep și ei. Imnul Frantei, La Marseillaise. În fața excesului de zel, această „fantasmă a ordinii găsite”, ar fi spus filosoful Sloterdijk, oamenii cânta. Steagurile apar la ferestre, fluturate de mâinile copiilor, adulților și persoanelor în vârstă. Steagurile franceze, americane, italiene… Și oamenii cântă La Marseillaise.

În sfârșit, poliția coboară și se îndreaptă spre masină. De la balcoane oamenii strigă la ei, unii îi implora: « De ce ați închis muzica? Asa e în fiecare vineri, este o gură de aer curat pentru noi! » Sunt patru. Patru politisti, pentru un pic de muzică. „Era o mulțime de oameni pe stradă”, a spus unul dintre ei. Câtiva trecători, da, dar nu mai mult decât în ​​timpul zilei, unii au făcut fotografii, la mai mult de un metru distanță, i-am văzut, nimic de-a face cu dansul improvizat în stradă într-un alt cartier săptămâna precedentă. Nu era nimeni acolo dar poliția a intrat într-o clădire. Pentru muzică… „Nu ați împrăștiat o mulțime acum, ci ați intrat într-un apartament…” „Dacă e muzică, se va aduna mulțime”, răspunde el. „Da, dar oamenii respectă legea, nu sunt afară, sunt acasă, izolati la balconele lor, să asculte. Ne puteti amenda pentru că ascultăm muzică? « Da, se poate ». Un alt polițist se apropie, enervat: „Ați avut Covid? „Deschidem ochii mari:„ Ce legătură are? » – « Ati avut Covid? « continuă el. Așa se răspândește boala. „Din cauza muzicii?” „Din cauza muzicii care creează mulțimi…”

Toate acestea, din cauza Gloria Gaynor și Aznavour…

Suntem uimiți. Poliția pleacă sub zgomotul de oale și tigăi de la ferestre. O lungă perioadă de timp oamenii stau la fereastră sperând totuși că muzica se va relua. Degeaba. Apoi, ferestrele se închid, copiii, părinții se întorc în izolare, dezamăgiți. Respectăm instrucțiunile, desigur, avem grijă de alții, desigur, dar să nu poți asculta muzică pe balconul tău, nu-i așa? E prea mult, e exagerat, ne gândim că așa sunt țările fără libertate, cu legi împotriva muzicii și cu justificarea că este pentru binele tău. Ca să nu te duci în iad… sau la spital. Ne gândim la cuvintele starețului din Le Nom de La rose, de Umberto Eco: „râsul distorsionează trăsăturile faciale”. Cum începe? Privește și pedepsește, a spus Foucauld. Știu mai bine decât tine ce este bine pentru tine. Infantilizarea și amenințarea cu represiune. – Ai avut Covid? Toate acestea datorită Gloriei Gaynor și Aznavour.

Muzica nu s-a reluat. Circulați, sau mai degrabă nu circulați, nu este nimic de văzut. Nici măcar de auzit. Luminați de câteva lămpi și luminile apartamentelor, în acest cartier, piața a rămas tăcută. Ce urmează?

Sursa: Le Point