De ce să stăm la coadă pentru un Big Mac? Nu pentru Big Mac, desigur. Ci ca să ne întoarcem la viața de dinainte, să pretindem că totul este normal.
Cozi imense în trafic pentru a cumpăra un Big Mac de la drive, acestea sunt imaginile pe care le-am văzut lunea trecuta transmise de TV sau site-uri de știri. După mai bine de o lună de izolare clovnul american Ronald a redeschis serviciul de drive pentru aproximativ treizeci de restaurante din Franța. Prima reacție la aceste scene de exod este cel puțin de surprindere și în cel mai rău caz de ironie: adeptul fripturii de soia, însoțita de quinoa se întreabă de ce toți acești oameni se aliniază pentru a cumpăra o bucată de pâine sau mai degrabă două bucăți de pâine în jurul unui steak 100% junkfood. Există evident o judecată de clasă socială aici.
Degeaba râdem: este un fapt, în această perioadă de izolare, când existența „declarațiilor pe propria răspundere” ne invită să facem distincția între „esențial” și «superfluu», între magazinele „de primă necesitate ” si restul, poate părea destul de ridicol să te închizi în mașină ore întregi pentru a cumpara un meniu Big Mac care cu siguranță va fi rece, dacă nu până când ajungi la casă să-l plătești, atunci pâna când vei ajunge acasă. De asemenea, putem râde spunând că este mai bine să facem burgeri „de casă” dacă ne plac cu adevărat: probabil că vor fi mai buni, vom pierde mai puțin timp și vom avea o ocupație. Cum de nu s-au gândit la asta?
Ceea ce contează cu adevărat în viață
Dar este o realitate, așa că în loc să râzi, poți alege să fii surprins, întrebându-te: de ce sunt atât de mulți oameni gata să stea coadă pentru un Big Mac? O chestiune de gust, poate? În discursul său din 16 martie președintele Franței a avertizat: izolarea va fi o oportunitate de a ne „concentra asupra elementelor esențiale”. Dar esentialul nu poate fi decretat. El se dezvăluie și se impune prin comportamentul oamenilor. Președintele a folosit și termenul de „război” pentru a descrie criza de sănătate. Cu toate acestea, în Principiile sale de filosofie a dreptului, filosoful german Hegel (1770-1831) a definit „elementul moral al războiului, care nu ar trebui considerat ca un rău absolut”: războiul, care ne pune într-o situație în care descoperim pentru ce suntem gata să trăim și pentru ce suntem gata să murim, prin definiție este un moment de criză; de la grecescul krinô, „a separa, a distinge”, ceea ce este esențial și ce nu.
Hegel definește astfel „războiul ca o stare în care se ia în serios vanitatea bunurilor și lucrurilor temporare”. O experiență trăită de toți cei care au trecut aproape de moarte: relativizare, punem lucrurile în perspectivă. Descoperim ce contează cu adevărat în viață, începând cu viața însăși. Și lucrurile cărora nu le acordăm nicio atenție devin esențiale.
Și aici, principiul realității este esențial. „Zidurile se prăbușesc”, cum ar spune Albert Camus, în Mitul Sisifului. Modelul societății care credea că ar trebui să se impună își dezvăluie inutilitatea iar adevăratele valori sunt dezvăluite. Este cazul „meseriilor”: gunoierii și personalul medical, prost plătiți, se dovedesc a fi indispensabili, în timp ce alte meserii, precum clovn, par absolut inutile și neinteresante. Primele afaceri care se vor redeschide vor fi saloanele de coafura, cine ar fi crezut? După luni de izolare, îngrijirea aspectului nu mai pare atât de neesențială. Tunsul este esențial pentru respectul de sine. Magazinele de bricolaj sunt luate cu asalt: timpul petrecut în izolare este momentul perfect pentru a decora interiorul. Educația, școala, cultura, barurile și restaurantele, locurile esențiale de socializare le lipsesc tuturor.
Deci, de ce se stă la coadă pentru un Big Mac? Nu este vorba de Big Mac, desigur, care nu este mai bun decât în altă parte. Este pentru că vrem să ne întoarcem la viata de dinainte. Să acționăm ca și cum totul ar fi normal. Big Mac are gustul vechilor obiceiuri. Este foarte metafizic. Nu există altă explicație. Oamenii nu stau coadă ore întregi pentru a mânca un burger prost. Stau la coadă ore întregi pentru a reveni la viață. Singurul lucru pe care îl putem regreta este că tocmai acest model de consum se impune atât de natural. Ceea ce ne aminteste de personajului trădătorului, Cypher, din filmul Matrix: își trădează toți prietenii pentru singura plăcere de a mânca o friptură bună însoțită de un pahar cu vin. Cu siguranță se înșală cu privire la ierarhia valorilor.
Aceste cozi de la McDonald’s au dezvăluit ceea ce este « esentialul », în cele din urmă: nu este sigur dacă această izolare va schimba ceva în lumea de după și dacă nu ne vom întoarce, încă o dată, către societatea de consum.
Sursa: Liberation