Un studiu danez sugerează că purtarea unei măști chirurgicale are un efect firav în protejarea împotriva COVID-19, dar mulți oameni de știință indică limitele acestui studiu și subliniază că nu conduce la o concluzie solidă.
Unul dintre autori, Kasper Iversen (Universitatea din Copenhaga), a recunoscut pentru AFP că „recomandările actuale” (de a purta o mască atunci când distanțarea este imposibilă) nu sunt „serios zdruncinate de acest studiu”.
Studiul, realizat pe 6.000 de persoane și publicat în Annals of Internal Medicine al American College of Physicians, arată că 1,8% dintre purtătorii de măști au contractat COVID-19, comparativ cu 2,1% dintre cei care nu o purtau.
Deși rezultatele sugerează că masca are un efect protector redus, dimensiunea eșantionului este insuficientă pentru a stabili semnificația statistică, potrivit autorilor săi.
„Nu am putut arăta un efect semnificativ”, a explicat profesorul Iversen, pentru care „efectul purtării măștii, dacă nu e chiar nesemnificativ, totuși nu este la fel de important pe cât ne așteptam”.
Cu toate acestea, un articol publicat împreună cu studiul indică limitările cercetării.
Pe de o parte, studiul a fost efectuat într-o țară cu rate de transmisie relativ mici. Apoi, mai puțin de jumătate dintre participanți (46%) au aplicat corect instrucțiunile de purtare a măștii. În cele din urmă, rezultatele se bazează pe teste de detectare a anticorpilor, a căror fiabilitate este variabilă.
„Specificul studiului limitează nu numai puterea sa statistică, ci și generalizarea concluziilor sale”, conform acestui comentariu anexat studiului.
„Nu există nicio îndoială că măștile funcționează pentru a preveni infectarea altora și, eventual, pentru a-i proteja și pe cei care le poartă”, a insistat medicul Tom Frieden pe Twitter.
O altă limitare: studiul analizează doar cât de mult sunt protejați cei care poartă mască atunci când nimeni altcineva nu o face. Cu toate acestea, masca este recomandată, mai ales pentru a împiedica purtătorul să îi contamineze pe alții.
Studiul, supranumit „Danmask-19”, a fost realizat în Danemarca între aprilie și mai, într-un moment în care aproape nimeni din țară nu purta măști, cu excepția departamentelor de boli infecțioase din spitale.
Jumătate dintre cei monitorizați au fost rugați să poarte masca în afara casei, iar cealaltă jumătate să nu o poarte.
Toți trebuiau să urmeze recomandările în vigoare și alte gesturi de protecție. Barurile și restaurantele erau închise la acea vreme.
În Danemarca, relativ scutită de epidemie, purtarea unei măști a devenit treptat obligatorie începând din august, fiind obligatorie inițial în transportul public, apoi a venit rândul barurilor, cafenelelor și restaurantelor și, în cele din urmă, la sfârșitul lunii octombrie a tuturor locurilor publice închise.
Sursa: New York Times