Mama lui Boris Johnson moare la 79 de ani

Charlotte Johnson-Wahl, pictor profesionist, a murit luni „brusc și pașnic” la un spital din Londra, spune familia. Premierul a descris-o drept „autoritatea supremă” din familia sa și îi atribuie meritul de a-i fi insuflat valoarea egală a fiecărei vieți umane. Doamna Johnson-Wahl și-a descris fiul cel mare ca fiind mereu „cu sufletul la gură” și, în 2008, a spus că simte „să-i ofere protecție” în timp ce se confrunta cu provocări profesionale din ce în ce mai mari.

În 2019, la prima conferință a Partidului Conservator la care se afla din poziția de prim-ministru, el le-a spus delegaților că au dreptul să întrebe despre principiile și idealurile sale de bază, spunând că mama sa l-a învățat să creadă în „importanța egală, demnitatea egală, valoarea egală a fiecărei ființe umane de pe planetă”. El a dezvăluit, de asemenea, în același discurs că mama sa votase în favoarea Brexitului.

Fiica lui Sir James Fawcett, care a fost președintele Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în anii 1970, Charlotte Johnson-Wahl a studiat limba engleză la Universitatea Oxford, dar și-a întrerupt studiile pentru a călători în America alături de Stanley Johnson, cu care s-a căsătorit în 1963. A obținut ulterior diploma.

„Odată ce am început să pictez nu m-am putut opri”

„Sora mea mai mare era teribil de inteligentă, la fel ca și fratele meu mai mic. Părinții mei nu știau ce să facă cu mine, așa că mi-au dat câteva vopseluri și m-am dovedit a fi bună la asta. Odată ce am început, nu m-am putut opri”, declara ea pentru The Telegraph în 2015.

Charlotte și Stanley au avut patru copii: Boris, jurnalista Rachel, fostul ministru al cabinetului Jo și ecologistul Leo, înainte de a divorța în 1979. Fiul prim-ministrului, Wilfred, era cel de-al 13-lea nepot.

Cum i-a dat numele Boris

„Când eram însărcinată în trei luni, am călătorit în Mexico City cu autobuzul. A fost foarte incomod, eram disperată. Am rămas cu un bărbat numit Boris Litwin, care m-a tras deoparte și mi-a spus: „Nu poți călători la întoarcere în aceleași condiții, iată două bilete de avion la clasa întâi”, își amintitea ea, descriind modul în care premierul și-a primit numele.

„Am fost atât de recunoscătoare încât am spus: Orice ar fi copilul, îl voi numi Boris”.

L-a numit până la urmă Alexander Boris de Pfeffel: „La Eton, prietenii lui i-au descoperit numele străin și toată lumea a început să-l numească Boris – chiar și profesorii. Dar toți cei care îl cunosc din copilărie îl numesc Alexander. Dacă i-aș spune Boris ar însemna că e ceva cu adevărat serios”.

Descriind provocarea de a crește patru copii, spunea: „I-am iubit enorm. I-am învățat lucruri foarte ciudate, pe care voiam să le știu, cum ar fi cum să desenezi o veveriță. A fost atât de distractiv, așa de confortabil”.

Cădere mintală

În timpul căsătoriei, a suferit o cădere mintală și a fost internată la spitalul de psihiatrie Maudsley, unde a stat nouă luni, dar și-a folosit timpul pentru a picta 78 de imagini care îi defineau starea de spirit.

După divorț, a refuzat să accepte bani de la Stanley și și-a câștigat existența prin vânzarea tablourilor.

„Odată i-am trimis pe băieți pe piață să cumpere un curcan de Crăciun și s-au întors cu un cocoș, deoarece curcanul era prea scump. Așadar, cina de Crăciun a fost destul de subțire în acel an. A fost ca ceva din Dickens. ”

Diagnosticată cu Parkinson la 40 de ani

S-a căsătorit cu profesorul american Nicholas Wahl în 1988, s-a mutat la New York și a început să picteze peisaje urbane – care au făcut obiectul unei expoziții sold-out în 2004 -, dar a rămas văduvă în 1996 și s-a mutat înapoi la Londra. La vârsta de 40 de ani, fusese diagnosticată cu boala Parkinson, dar asta n-a oprit-o să continue să picteze.

„Încerc să pictez în fiecare zi dacă pot, deși trebuie să merg foarte des la spital. Încă reușesc să pictez, deși brațul meu deseori face brusc o mișcare complet neintenționată și asta aproape mă aduce la lacrimi”.

Singura dată când i-ar fi cerut fiului ei să-și folosească influența a fost când era primar al Londrei și i-a cerut să se asigure că autobuzele nu se mișcă până când toată lumea nu este așeazată, pentru că „dacă ești invalid, de multe ori cazi”.

Sursa: The Telegraph