Libertatea presei din Statele Unite, amenințată atât de poliție cât și de președinte

Deja o țintă preferată a lui Donald Trump, mass-media a fost și în vizorul poliției de când au început protestele.

Mathieu Derrien, reporter de imagine de la canalul francez TF1  era alături de corespondentul canalului, Amandine Atalaya, pentru a relata protestele provocate de moartea afro-americanului George Floyd, ucis pe 25 mai de către un polițist alb. Mașina lor a fost vizată de gloanțe de cauciuc trase de poliție. „S-au apropiat de noi urlând să ieșim din mașină”, spune el. „Ne-au spus să ridicăm mâinile și apoi ne-au arestat. Am spus că suntem jurnaliști, dar au răspuns că nu le pasă, că încălcăm starea de urgență. Sunt în Statele Unite de șase ani, nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva.”.

„Îngrozit”

Cei doi jurnaliști au fost transferați într-o masină de poliție și duși spre secția. Mathieu Derrien și Amandine Atalaya au fost eliberați după câteva ore, „puțin șocați” de faptul că se trăgea în mașina politiei, dar au scăpat nevătămați. „Am scăpat doar cu o sperietură”, spune reporterul. Dar alți jurnaliști care au relatat protestele din Statele Unite au fost mai puțin norocoși.

În Minneapolis, jurnalista independentă Linda Tirado și-a pierdut ochiul stâng după ce a fost rănită de un glonț de cauciuc. În Louisville, angajații NBC au fost asaltați cu gaze lacrimogene, chiar dacă activitatea lor de jurnaliști era clar identificabilă. Arestarea transmisă în direct a jurnalistului CNN, Omar Jimenez, pe 29 mai, a devenit celebră.

„În mod normal, înregistrăm între 100 și 150 de încălcări ale libertății presei pe parcursul unui an. De când au început protestele, într-o singură săptămână, am numărat câteva sute și continuă să crească”, spune Kirstin McCudden, directorul editorial al US Press Freedom Tracker, o platformă fondată în 2017 în parteneriat cu mai multe organizații pentru apărarea drepturilor jurnaliștilor, cum ar fi Reporteri fără frontiere (RSF) sau Comitetul pentru protecția jurnaliștilor (CPJ), care se află la New York.

Începând cu 4 iunie, US Freedom Tracker a raportat cel puțin 279 de incidente privind încălcarea libertății presei de la începerea protestelor: 40 de degradări ale materialelor, cel puțin 45 de arestări și 180 de atacuri. Printre acestea, platforma a înregistrat 67 de atacuri fizice, 69 de atacuri cu gloanțe de cauciuc și 40 cu gaze lacrimogene. „De cele mai multe ori, aceste atacuri au venit din partea poliției”, a spus Kirstin McCudden. Se întâmplă să fie și alți atacatori, dar este mult mai rar. ”

Dintre cele 180 de atentate înregistrate de US Press Freedom Tracker, 149 sunt atribuite poliției. Într-o declarație, CPJ a declarat că a fost „îngrozită” de „utilizarea continuă a acțiunilor dure și uneori violente ale poliției împotriva jurnaliștilor care își fac meseria”. „Nu am mai întâlnit nimic de această amploare în istoria modernă a Statelor Unite”, reia Kirstin McCudden, care totuși amintește că jurnaliștii au fost deja ținta poliției în ultimii ani. Arestările jurnaliștilor nu au început sub administrația Trump”, a spus ea.

„Corupție”

Cu toate acestea, criticii președintelui l-au acuzat că a alimentat violența prin transmiterea unui discurs ostil și agresiv împotriva mass-media și a reprezentanților acestora. De la alegerea sa din 2016, Donald Trump si-a arătat în mod repetat disprețul față de ziarele și canale de televiziune pe care le numește cu ușurință „dușmani ai poporului” sau „media fake news”.

„Principalele canale mass-media sunt CORUPTE”, a scris el miercuri pe Twitter, rețeaua de socializare pe care atacă în mod regulat jurnaliștii.

Kirstin McCudden, însă, refuză să stabilească o legătură de cauzalitate directă între cuvintele președintelui de la Casa Alba și actele de violență ale poliției împotriva jurnaliștilor. „Suntem într-un moment de cotitură economică, iar situația este extrem de tensionată, din punct de vedere cultural, politic și social. Retorica președintelui Trump împotriva jurnaliștilor sporește tensiunile. Toate aceste elemente pot constitui un mod de a explica situația, spune ea. „Dar asta nu este o scuză: jurnaliștii ar trebui să aibă dreptul de a transmite informații.”.