Joe Biden| După „realismul socialist”, a venit momentul „realismului progresist”

de Nicolas Iecaussin, pentru Caseur

Cine va fi următorul Andrei Zhdanov?

Începând cu anii 1930, sub conducerea lui Andrei Zhdanov, secretar general al bolșevicilor, tovarăș de călătorie și foarte strâns colaborator al lui Stalin, arta și cultura trebuia să joace un rol esențial în educația ideologică a maselor. Intelectualii, artiștii, jurnaliștii nu trebuiau în niciun caz să se abată de la funcția lor de „ingineri de suflete”, orice abatere fiind pedepsită cum ar trebui: cenzura autorului, interdicția de a scrie și de a crea, alungarea, arestarea, gulagul sau chiar sentință la moarte. Există un singur Adevăr – socialist – și o singură cultură, cultura oficială dictată de Partid și care exprimă „realismul socialist”, sub controlul cenzorilor, al aparatelor propagandiste și al altor zbiri în solda lui Zhdanov. Până la sfârșitul războiului, zhdanovismul a pătruns profund în campania anti-occidentală pe care URSS și alte țări comuniste au purtat-o pe tot parcursul războiului rece, mult după moartea lui Zhdanov în 1948.

Antirasism, teoria genului: un singur adevăr?

Desigur, nu se poate compara cu ceea ce se întâmplă acum în unele țări occidentale, în special în America. Însă unele semne sunt uimitoare. De exemplu, când noul președinte american, Joe Biden, sugerează, cu ocazia discursului său de inaugurare, că există un singur „adevăr”, trebuie să înțelegem „progresismul” și că cei care sunt împotriva sunt și dușmanii Americii – mesajul are un puternic indiciu de ideologie. Se bazează pe o mare parte a celor implicați în politică, cultură, lumea academică și mass-media americană, care au luat în mod clar partea gândirii corecte. Statuile dezmembrate, numele străzilor schimbate, intelectualii și profesorii puși la zid, acțiunile culturii de „curățare” sunt din ce în ce mai numeroase și nu prea au de ce invidia zhdanovismului din anii 1930, care ura și cenzura tot ceea ce se considera că aparține ”culturii burgheze”.

Mai mult, primele decrete ale lui Joe Biden arată clar politica sa „progresistă” prin, spre exemplu, anularea Comisiei 1776, înființată de Trump. Această comisie tocmai a reamintit principiile fondatoare ale națiunii și ale Revoluției Americane, ca reacție la iluziile revizioniste din New York Times Project 1619, pentru care această Revoluție nu avea alt scop decât să păstreze sclavia. În același sens, el a semnat un decret prin care, în numele luptei împotriva discriminării, neagă diferențele dintre sexe și recomandă ca cei mici să fie instruiți împotriva „stereotipurilor sexuale”. În domeniul sportului, printre altele, nu vor mai exista diferențe sau separări între bărbați și femei. Biden reintroduce discriminarea pozitiva a anilor Obama, sursa multor tensiuni și inegalități în sectorul educației și pe piața muncii. Când a dezvăluit componența cabinetului său, Joe Biden a subliniat „diversitatea” membrilor săi. Nu a vorbit despre competențe, ci despre diferențe etnice.

« Awomen »

În același timp, în Camera Reprezentanților, președintele Nancy Pelosi a adoptat noi orientări lingvistice. Cuvinte precum „el însuși” și „ea însăși” ar trebui înlocuite cu unul singur: „ei înșiși”. Șterse, cuvintele „tată”, „mamă”, „fiu”, „fiică”, „frate”, „soră”, „unchi”, „mătușă” și alți termeni de din sfera familiei. Dna. Pelosi a creat, de asemenea, un nou „Comitet selectiv pentru disparități economice și echitate în creștere”, al cărui rol este de a justifica impozite mai mari. Ședința Camerei s-a încheiat cu un „Amen” urmat de… „Awomen”.

Printre măsurile care amintesc de epurările sovietice se numără cele luate de mai multe universități americane. Harvard refuză studenții asiatici și favorizează afro-americanii. Universitatea din Chicago introduce cursuri obligatorii de „cultură neagră”. Chiar și școlile o fac. În San Francisco, 44 de școli și-au schimbat denumirea, pentru că purtau numele unor personaje suspectate de rasism.

Vandalism progresiv

Numele străzilor și chiar ale universităților sunt înlocuite cu alte nume care nu „știrbesc demnitatea minorităților”. Thomas Jefferson, Benjamin Franklin și Cristofor Columb (a cărui statuie a fost dărâmată chiar în orașul… Columbus-Ohio) sunt victime ale vandalismului progresist și devin proscriși în țara purității ideologice și rasiale.

Cel puțin la fel de serioase, unele canale mass-media își aduc contribuția la diseminarea acestei politici, atunci când nu o încurajează. Redactorii sunt obligați să demisioneze pentru că au scris și publicat articole care nu corespund doctrinelor populare. La fel ca James Bennet, de la New York Times, care a publicat o opinie a unui senator republican și conservator. Renumitul cronicar Stan Wischnowski, cercetător al Philadephia Inquirer, a fost, de asemenea, obligat să demisioneze, deoarece a ales un titlu considerat ofensator pentru activiștii Black Lives Matter care vandalizează clădirile: „Buildings Matter, too ” („Clădirile contează și ele…”). Ziarul și-a făcut mea culpa pentru publicarea acestuia. Un alt cronicar al New York Times, Bari Weiss, a plecat din cauza presiunii colegilor săi și a cenzurii de stânga care a împiedicat-o să își facă treaba în mod corespunzător. Nu era suficient de „progresistă”.

Celebrul The New York Times tocmai a propus administrației Biden să înființeze o „agenție” sau un „grup de lucru centralizat” pentru a lupta, în colaborare cu rețelele sociale majore, împotriva „dezinformării” și „extremismului”, adică a pune împotriva oricărui lucru care nu se conformează propagandei oficiale. Rămâne să găsim acest sindicalist capabil să impună realism progresist. Trebuie să existe undeva, în marea conștiință a justei cauze, un sindicalist capabil să fie la fel de eficient ca sinistrul Zhdanov.