Japonezii folosesc o metodă „mult mai eficientă” de monitorizare a contactelor, prin care identifică cazurile care stau la originea transmiterii

În loc să fie urmărite doar cazurile de contact ale persoanelor pozitive, mulți oameni de știință solicită să fie acordată mai multă atenție persoanelor care se află la originea infectării. Acest lucru ar face posibilă identificarea precisă a celor mai importante locuri de contaminare.

Imaginează-ți că ai un rezultat pozitiv pentru Covid-19. În acest caz, autoritățile de sănătate îți solicită datele de contact ale tuturor persoanelor cu care ai fost „în contact strâns cu până la două zile înainte de apariția semnelor de boală”. Acesta este metoda clasică de monitorizare, implementată în majoritatea statelor europene. Cercetătorii propun însă o strategie mai complexă, care presupune depistarea contactului care ar fi produs infectarea.

Acesta este principiul „monitorizării retrospective”, foarte dezvoltat în unele țări asiatice și în special în Japonia. În teorie, este simplu: mai degrabă, decât să căutăm cazurile de contact ale unei persoane pozitive, vom căuta al cărui contact este respectivul. Mai multe studii – uneori în etapa de pre-publicare – estimează că această strategie este „mult mai eficientă” și face posibilă prevenirea „unei părți semnificative” a contaminărilor viitoare.

Importanța factorului de dispersie

Această tehnică pare foarte interesantă în cazul coronavirusului SARS-CoV-2, din punct de vedere al caracteristicilor acestui virus. Auzim adesea despre cifra de reproducere de bază, indicele „R0”, definit de numărul mediu de persoane pe care le infectează un individ bolnav. Dar acest R0 variază foarte mult, iar factorul de dispersie, „K”, este o măsură a cât de mare este variația. Cu cât K este mai mic și sub valoarea 1, cu atât o proporție redusă de pacienți este la originea unui număr mare de contaminări.

Mai multe studii epidemiologice, inclusiv unul efectuat în Hong Kong în prima jumătate a anului 2020, au arătat faptul că majoritatea persoanelor pozitive nu transmit virusul mai departe. În schimb, între 15 și 25% dintre acestea sunt responsabile pentru aproximativ 80% din contaminări. „Dacă cineva mi-a transmis virusul, probabilitatea ca acea persoană să-l transmită multor altor persoane este foarte mare. Deci persoana respectivă mă interesează”, ilustrează epidemiologul și directorul Institutului pentru Sănătate Globală de la Universitatea din Geneva, Antoine Flahault, care laudă această „monitorizare în stil japonez ”. Prin urmare, trebuie găsită aceasta persoană care a fost la originea mai multor infectărilor.

Întrucât perioada de incubație care separă infectarea de apariția simptomelor este de cel puțin două zile, ideea este de a reface traseul persoanei pozitive, începând cu 48 de ore înainte de începerea simptomelor.

Ne vom concentra în principal pe locurile cunoscute a fi potențiale centre de transmisie majore și, prin urmare, pe spații închise, cu trafic intens (sală de sport, clădire, restaurant, transport etc.). Într-adevăr, „pot exista multe evenimente de investigat, motiv pentru care trebuie să ne concentrăm asupra celor care favorizează răspândirea virusului”, subliniază Antoine Flahault. „Identificarea evenimentelor de transmitere este mai importantă decât identificarea indivizilor infectați”, rezumă revista Atlantic într-un amplu articol pe această temă.

„Prin cartografierea interacțiunilor bolnavului înainte de infectare și verificarea încrucișată cu cele ale altor pacienți infectați, cei responsabili cu monitorizarea pot identifica surse comune de transmitere – oamenii și locurile de la originea focarelor”, spune Yasutoshi Nishimura, ministrul de stat japonez responsabil cu gestioanarea crizei Covid-19, într-un articol publicat pe 7 iulie 2020 în Wall Street Journal. Dincolo de Asia, eminenți specialiști europeni cred, de asemenea, că „a privi în amonte este mai important decât a privi în aval”, după cum afirmă și virusologului german Christian Drosten.

„Dacă reușim să identificăm sursele de infectare, putem acționa împotriva lor”, spune Martin McKee, profesor de sănătate publică europeană la London School of Hygiene and Tropical Medicine, intervievat de Guardian pe 11 octombrie. „Identifici un caz, apoi găsești sursa infectării, apoi acționezi în funcție de el”, rezumă acest expert. „Metoda de acțiune” constă în special în a cere tuturor persoanelor prezente în timpul evenimentului descoperit să se testeze și să se izoleze. De aici și necesitatea unui număr semnificativ de teste, ideal să fie rapide.

Controlați mai bine restricțiile

„Pentru a opri o epidemie, dincolo de măsurile de prevenire de primă linie, cum ar fi gesturile de protecție, este necesară localizarea retrospectivă la nivel local. Nu pentru a preveni valul, ci pentru a avea mai multe cunoștințe despre răspândirea epidemiei pentru viitor”, aprobă Mircea T. Sofonea, profesor de epidemiologie și evoluție a bolilor infecțioase la Universitatea din Montpellier.

Identificarea celor mai importante locuri de contaminare ar face posibilă adaptarea restricțiilor și mai ales „restrângerea celor mai aspre măsuri, cum ar fi imposibilitatea totală de primire a publicului la un anumit tip de eveniment”, continuă epidemiologul. Acest lucru s-ar putea dovedi foarte valoros în condițiile în care „trebuie să trăim cel putin până în vara anului 2021 cu acest virus”, după cum avertizează numeroși oameni de știintă și politicieni.

Sursa: Le Parisien