Ivermectina nu este utilizată în România pentru că „este prea ieftină”, spune CEO-ul Terapia Cluj, Dragoş Damian

Ivermectina, medicament antiparazitar utilizat în unele țări în tratarea Covid, respins în altele, rămâne încă subiect de controverse. Numeroase studii au demonstrat eficiența și au arătat că riscurile asociate sunt reduse. Totuși, Autoritatea Europeană a Medicamentului a decis ieri, 22 martie, să aprobe ivermectina numai pentru studii clinice pe oameni, deocamdată. „Datele disponibile nu sunt favorabile pentru utilizarea acestui medicament împotriva Covid-19, în afara studiilor clinice”, a transmis organizația.

CEO-ul Terapia Cluj are o altă opinie, pe care a prezentat-o într-un articol scris pentru Ziarul Financiar. “Ai adus medicamente pentru Covid la sub 100 de lei/cură care au tratat vreo 50 de mii de pacienţi care se puteau trata cu 500 Euro/cură. Îţi dai seama câţi duşmani ţi-ai făcut?” – mesaj primit de Dragoş Damian de la un fost coleg de facultate.

„Pentru cei încă interesați de ivermectină, laureat Nobel, stăm cam așa:

-27 studii anti-Covid, în care au fost incluși 6612 pacienți, cu rezultate bune;

-OMS, care monitorizează reacțiile adverse și decesele cauzate de tratamentele repoziționate anti-Covid, arată că ivermectina, urmărită încă din 1992, este un medicament sigur;

-trei țări din UE (Slovacia, Bulgaria și unele spitale din Cehia) și alte 12 de pe planetă, totalizând 1,5 miliarde oameni, au inclus medicamentul în protocolul anti-Covid; Japonia așteaptă rezultatele unui studiu randomizat pentru a lua decizia finală;

-România nu e în stare să ia o decizie, se pasează verdictul la Organizatia Mondială a Sănătății WHO (care are cel mult rol consultativ);

De când a venit vorba de aducerea în Romania a ivermectinei (circa 20 lei/cură), toți comunicatorii-medici-politicieni sau nepoliticieni, cu timp de emisie media practic nelimitat, s-au năpustit asupra ei cu sălbaticie, ignorând abundența datelor publicate: au invocat lipsa studiilor clinice, reacțiile adverse, uzul exclusiv veterinar, etc.  – minciuni greu de ințeles, pentru că cei care le spun cu sânge rece au totuși pregătire medicală. Așadar, în cel mai bun caz, nu ar fi trebuit să piardă o bună ocazie să tacă din gură.

Ca să înțeleagă toată lumea. Pericolul cel mai mare este ca acest antiparazitar ieftin reconvertit anti-Covid poate intra în uz fără sponsor, la fel ca alte 3 antivirale ieftine care sunt utilizate în protocolul terapeutic din România. Prin sponsor înțelegem o companie sau o instituție care finanțează un studiu clinic ce urmărește lansarea unui medicament.

Adică cineva care plătește pentru intrarea pe piață.

Nimeni nu a plătit pentru utilizarea în Covid a ibuprofenului, paracetamolului, hidroxiclorochinei, umifenovirului, favipiravirului și acum, ivermectinei, pentru că sunt foarte ieftine – dar există sponsori care plătesc din greu pentru alte medicamente, pentru repozitionare anti-Covid.
Așadar, necazul este că sponsorul pierde pacienți pentru studii.

Prin urmare, cei care au urmărit fenomenul, au văzut că încet-încet 4 din cele 5 medicamente enumerate anterior au fost puse la zid, și s-a tras cu sete asupra lor: studiul din Lancet despre ibuprofen, ulterior retras; vicleniile despre efectele paracetamolului asupra ficatului; psihoza reacțiilor adverse ale hidroxiclorochinei; umifenovirul este, nu-i așa, din Rusia.

În aceeași manieră se încearcă acum asasinarea ivermectinei.

Și, ca să nu rămână nimeni nepedepsit, se încearcă și ridiculizarea medicilor care au venit cu idei noi de scheme terapeutice, săvârșind blasfemia de a sugera completări la protocolul anti-Covid din România, care funcționează neîndurător: dăcă ai dat tot ce-i în protocol și pacientul nu a fost salvat, atunci nu putea fi salvat. Adică nu există nimic altceva care ar putea ajuta, iar medicii care vor să încerce ceva nou, sunt inamicii sistemului sanitar, o fortăreață impenetrabilă de cumetrii, tovărășii, interese și alianțe care gestionează 60 miliarde de lei pe an.

De ce este asta o opinie pentru oamenii de afaceri? Pentru ca să vadă încă o dată cum se risipesc banii în sistemul sanitar, în caz că nu știau. Pentru ca să înțeleagă că fraiele și resursele sistemului sunt în mâna unora care nu vor și nu știu să reformeze sănătatea din România. Pentru ca să realizeze ca PNRR-ul și spitalele regionale promise de 10 ani vor intra pe aceleași mâini, deci n-au să le țină copiii în țară.

Trei comentarii de final:

-cel mai scump medicament din protocolul Covid, 8000 lei/cură, se folosește în continuare în România deși datele clinice au arătat că nu are beneficii;

-claritromicina, despre care s-a vorbit mult în ultima vreme, nu are un sponsor pentru studii clinice (da, este ieftină), astfel încât nu vom avea evidențe medicale pe care să ne bazăm;

-toată lumea știe, probabil, care este cel mai ieftin vaccin anti SARS-CoV-2 și ce i s-a întâmplat în ultimele două săptămâni”.