De la începutul epidemiei Covid-19, a apărut o expresie: „imunitate colectivă”. A fost prezentată ca o cale eficientă în fața coronavirusului. Este strategia pe care au încercat-o unele țări, în special Suedia. Principiul pare simplu (și promițător): atunci când o bună parte a populației a fost infectată deja cu un virus, epidemia se stinge de la sine.
Dar această strategie pare astăzi inutilă. Procentul scăzut de persoane infectate în Europa si revenirea numărului de cazuri noi în Stockholm demonstrează acest lucru. „Niciodată în istoria sănătății publice, imunitatea colectivă nu a fost folosită ca strategie de răspuns la o epidemie, darămite o pandemie. Este o problemă științifică și etică ”, a declarat luni directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
Când se realizează imunitatea colectivă?
Totul depinde de virusul despre care vorbim. Procentul populației infectate necesare pentru a obține imunitatea de grup depinde de numărul inițial de reproducere, numit „R0”, al bolii. Acesta este numărul de persoane pe care le va infecta un individ infectat. Formula matematică aplicată este simplă: 1 -1/R0.
În cazul coronavirusului SARS-CoV-2, acest R0 este estimat la aproximativ 3. Ajungem apoi la un raport de aproximativ 0,67 (obținut prin calcularea 1-1/3). Aceasta înseamnă că 67% din populație trebuie să fie infectată pentru a se obține imunitatea colectivă.
Cum se calculează ponderea populației infectate?
Prin aflarea numărului de persoane care au dezvoltat un răspuns imun în caz de infectare cu un virus. Există mai multe forme. Cele mai frecvente sunt producerea de anticorpi în sânge sau în celulele mucoase ale căilor respiratorii. „Cu cât oamenii au o formă mai simptomatică a bolii, cu atât generează mai mulți anticorpi”, spune Jean-Daniel Lelièvre, șeful departamentului de boli infecțioase al spitalului Henri Mondor din Paris.
Răspunsul imun poate trece și prin limfocitele T. Oricine este infectat, chiar dacă prezintă puține simptome, ar produce astfel de limfocite „ucigașe de celule” care fac posibilă limitarea unei infectări cu Covid-19, potrivit unui studiu publicat în revista Cell pe 14 august. Acest lucru ar fi valabil mai ales la pacienții cu o formă severă a bolii, au descoperit cercetătorii de la Inserm, Universitatea din Tours și CHRU din Tours la sfârșitul lunii septembrie.
Nu știm cât timp anticorpii (sau limfocitele T) pot rămâne eficienți. Câteva cazuri de reinfectare cu SARS-Cov-2 au fost, de asemenea, documentate în întreaga lume. Dar sunt extrem de puține în acest moment și specialiștii sunt prudenți cu privire la cauzele acestor fenomene izolate. „Nu cred cu adevărat în posibilitatea reinfectării, cel puțin pe termen scurt”, spune Fabrice Carrat.
Până în prezent, faptul că o infectare naturală protejează „nu a fost demonstrat, în special pentru subiecții care au fost doar purtători asimptomatici”, avertizează Institutul Pasteur într-o notă actualizată pe 9 Septembrie.
Riscurile unei astfel de strategii
A paria pe imunitatea colectivă este foarte riscant în ceea ce privește mortalitatea. „Costul imunității de grup prin infectare naturală ar fi foarte mare, mai ales în absența unui tratament și fără o protecție optimă a persoanelor cu risc de complicații grave”, scriu cercetătorii de la Institutul Pasteur, Simon Cauchemez și Arnaud Fontanet, într-o notă publicată pe 9 septembrie în revista Nature. „Cu un prag al imunității colective de 50%, bilanțul deceselor va fi de 100.000 și 450.000 de decese în Franța”, estimează ei. În fapt, este de 3 până la 14 ori mai mult decât totalul atins de la începutul pandemiei (aproape 33.000 de decese).
Suedia este îngrijorată
Fără să o spună deschis, Suedia a făcut acest pariu de a lăsa virusul să circule, în speranța obținerii imunității colective. Raportul decese/populație totală din țara nordică este, la mijlocul lunii octombrie, în media marilor țări europene… dar mult mai mare decât în țările vecine. Mortalitatea este de 5 până la 10 ori mai mică în Danemarca, Finlanda și Norvegia, care au instituit măsuri de izolare mult mai restrictive.
Un studiu publicat pe 12 august în revista științifică Journal of Royal Society of Medicine a estimat că 15% din populația din Stockholm a dezvoltat anticorpi, mai puțin decât sperau oficialii.
Dar vaccinul?
Inevitabil, dacă SARS-Cov-2 continuă să circule luni sau chiar ani, mai mult de jumătate din populație va fi, în cele din urmă, în contact cu acesta. Dar aici intervine ultima formă de imunitate, nefirească de data aceasta: vaccinul. Acest lucru ar putea face posibilă o mare parte a populației „rezistentă” foarte rapid, fără riscurile infecției „clasice”.
Din acest motiv, toate speranțele se îndreaptă către numeroasele laboratoare lansate într-o adevărată „cursă globală a vaccinurilor”. Mai multe dintre acestea se află în faza a 3-a a studiilor clinice, cu speranța că un produs va fi disponibil publicului larg anul viitor.