Tinerii obişnuiau să se întâlnească, să îşi dea mâna, să se îmbrăţişeze – produceau un schimb benefic de energie. Distanţarea aduce o serie de aspecte negative. Copiii se depărtează de părinţi, pentru a-i proteja, iar vârstnicii ajung să fie singuri.
Am stat de vorbă cu psihologul Cristina Dimitrescu și ne-a explicat cât de grave sunt efectele pandemiei asupra tinerilor.
Sunt afectați tinerii din cauza pandemiei? Cum sunt relațiile dintre părinți și copii?
„Da, impactul este foarte mare asupra tuturor categoriilor de vârstă, fie că ne dăm seama sau nu.
Copiii de grădiniță sunt afectați de lipsa de socializare care se observă printr-o stare de agitație permanentă. Datorită faptului că nu au putut să își descarce energia prin alergat, prin parc cu prietenii sau cățărându-se prin construcțiile de la locurile de joacă special amenajate. Au început să aibă accese de furie mai dese. Relațiile cu părinții şi frații/surorile au devenit mai tensionate.
Tinerii mergeau la concerte. Chiar și noi, adulții, ne bucuram de vizionarea unei piese de teatru sau de o ieșire la un restaurant.
Am inventat petrecerile pe Zoom și aniversările pe WhatsApp, e adevărat, dar nimic nu se compară cu o îmbrățișare, cu un ținut de mână sau cu râsul în aceeași încăpere și contactul vizual direct.
Adolescenților li s-au “furat” balul absolvenților, balul bobocilor, până și emoția examenului de admitere la facultate. Acestea sunt evenimente care nu se pot reedita sau reprograma după ce se termină pandemia. Nu mai pot avea acel farmec, acea nostalgie și bucurie. Practic au “sărit” o etapă importantă a vieții, cu efecte precum depresia, însingurarea, lipsa valorizării.
Bunicii, da, mulți dintre ei nu și-au văzut copiii și nepoții de o bună perioadă de timp, dar cred că este vorba și despre viziunea fiecărei familii în parte. Unii și-au asumat că este posibil să se îmbolnăvească unii pe alții, dar au ales să mențină totuși un program de vizite astfel încât să primeze sănătatea mintală a întregii familii.
Partea bună, este că o mare parte dintre bunici au fost “forțati” de împrejurări să învețe să folosească telefoanele moderne, să poată iniția și prelua un apel video sau să trimită bancuri nepoților.
Una peste alta, pandemia a fost și este despre adaptare, despre învățarea de noi abilități, despre a petrece timpul în casă, în familie și nu “fugind” de ea în forfota orașului. Locuințele de tip “dormitor” s-au transformat pentru mulți în “birou+dormitor” sau “bucătărie+birou”.
Efectele acestei perioade se vor observa mult timp de acum înainte dacă nu suntem atenți la noi, la stările noastre interioare și nu cerem ajutor atunci când realizăm că nu mai facem față singuri provocărilor.„