Ghidul pentru incluziune al CE exclude termenii „Crăciun” și „Doamnelor și domnilor”

Un document intern al Comisiei Europeane, comandat de Helena Dalli, sugerează ștergerea anumitor expresii care nu sunt suficient de incluzive sau ofensatoare. Comisarul Helena Dalli a fost nevoită însă să-și retragă „ghidul pentru incluziune” în fața protestelor legate de proiect.

Atlantico: De unde provin aceste «directive incluzive ». Cât de oficial este acest lucru din partea Comisiei Europene, pentru cine și de către cine?

Rodrigo Ballester: Acesta este cel mai oficial document adresat funcționarilor Comisiei. A trecut toate filtrele și nivelurile administrative interne înainte de a fi adoptat și publicat pe intranetul Comisiei, totul sub responsabilitatea comisarului pentru egalitate, malteza Helena Dalli.

Sunt linii directoare, prin urmare, recomandări cu privire la modul în care funcționarii Comisiei ar trebui să comunice intern și extern. Aceste instrucțiuni nu sunt chiar obligatorii dar, atenție, unele erau obligatorii și trebuiau respectate „în orice moment”, în toate împrejurările.

Este cazul, de exemplu, cu expresia „Doamnelor și domnilor” care este interzisă și înlocuită cu un neutru și asexuat „dragi colegi”. Deci, desigur, fără pedepse, ci un manual de stil foarte recomandat, care trebuia să fie referința absolută și, prin urmare, în cele din urmă practica oficialilor Comisiei Europene.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că celelalte două instituții europene principale, Parlamentul și Consiliul, au adoptat orientări similare în urmă cu câțiva ani.

Desigur, ei nu sunt stângaci și polemici (oricum…), dar urmează exact aceeași abordare și provin din aceeași ideologie.

Obiectivul pretins este acela al comunicării „incluzive”. Care este problema cu aceste instrucțiuni?

În primul rând, aceste instrucțiuni sunt foarte intruzive. Ei intră în detalii despre ceea ce poate și nu poate fi spus, inclusiv comunicarea informală. De exemplu, ei susțin evitarea frazei „sezonul Crăciunului este stresant”, mai degrabă doresc folosirea expresiei „sezonul sărbătorilor poate fi stresant”, deoarece nu ar trebui să „presupunem că toată lumea este creștină, în jurul nostru”. De parcă Comisia ar fi un bastion al creștinismului! Cel mai important, este o conversație foarte informală tipică unei pauze de cafea sau unei plimbări cu liftul, care este dintr-o dată reglementată de ierarhie.

Dar, și mai rău, marea problemă este că directivele preiau toate clișeele și toate dogmele Woke și pretind că le impun, le trivializează într-o manieră asumată. Recomandările, sub pretextul de a invita la respect, se revarsă în cea mai caricaturală îndoctrinare. Oficialii europeni sunt încurajați cu tărie să asume o viziune particulară, controversată, extrem de divizată și minoritară.

Câteva exemple: interdicția de a folosi expresia „doamnelor și domnilor”, evitarea termenului „colonizare” pentru a vorbi despre planeta Marte, chiar și termenul „homosexual” este interzis deoarece este considerat „medical”. Și „cetățean” este de evitat, întrucât ar exclude apatrizii și migranții ilegali.

Nici nu ar trebui să afișăm fotografia unei mame ajutându-și copilul la teme, pentru că ar transmite stereotipuri de gen, nu ar trebui să mai luăm ca exemplu un cuplu care s-ar numi „Ioan și Maria”, ci să înlocuim numele cu „Julio” și Malika”.

Grotesc și delirant, dar mai ales consternant, periculos și foarte corespunzător influenței anumitor ONG-uri militante pe coridoarele Bruxelles-ului. Acest ton, aceste exemple, această doxa tipică jargonului celor mai radicale organizații din domeniu sunt înghițite așa cum sunt de către Comisie fără nicio nuanță, distanță sau discernământ. Este un lucru foarte grav.

În cele din urmă, ceea ce mă șochează și pe mine este această dorință asumată de a modifica cu bună știință un limbaj în scopuri politice pentru a face din el un vector ideologic. Folosirea limbajului ca instrument de dominare este cu adevărat orwellian, iar aici căutăm să transformăm funcționarii în soldați ai unei ideologii.

În ce măsură este Comisia, în transmiterea unor astfel de orientări, conștientă de ideologia pe care o transmite?

Poate că ea nu își dă seama de sfera acestor enormități. Dovada: a dat înapoi în fața protestului stârnit de publicarea acestui document intern, cum a dat înapoi și după controversa „hijabului cool”. Dar să observăm că a dat înapoi doar după reacția de amploare, de parcă indignarea ar fi singura modalitate de a o face să deschidă ochii. Sau de parcă o făcea doar ca retragere tactică, așteptând să se dilueze situația.

Pe de altă parte, să fim clari, Comisia Von der Leyen și-a asumat postulatele woke de la început, fără niciun complex. Din discursul său privind starea Uniunii în 2020, ea a anunțat direcția vorbind despre rasism, minorități sexuale etc. Și ea a transformat ulterior discursul în trei documente (publice, până acum) adoptate de Comisie: strategia LGBT din noiembrie 2020, planul de acțiune împotriva rasismului și planul de acțiune pentru egalitatea bărbat-femeie.

Adică dogmele woke sunt clar luate în considerare. De exemplu: conceptul de „prejudecată inconștientă” conform căruia cineva va fi rasist fără să știe și tot personalul HR al Comisiei va trebui să urmeze o pregătire obligatorie pe acest subiect.

Rasism sistemic, intersecționalitate, autodeterminare de gen fără limită de vârstă, sex atribuit la naștere etc. Atâtea poziții extremiste asumate și promovate cu bucurie în aceste documente. Deci, nu, clar că nu, recomandările nu sunt deloc rezultatul întâmplării. Dimpotrivă, ele constituie cireașa de pe tort, continuarea logică a tuturor textelor adoptate încă din 2020 și care pătrund în alte acțiuni ale Comisiei. Văzând acest nivel de „wokism” ne putem întreba în mod legitim care sunt motivele ascunse ale acestei instituții atunci când lansează o ofensă împotriva Ungariei, spre exemplu, care interzice teoria de gen în școli.

Practic, nu este probabil ca măsurile să fie contraproductive?

Ele sunt, fără îndoială, contraproductive pentru popularitatea Comisiei și a UE în general. După controversa legată de hijab, iată încă un derapaj corespunzător aceluiași tipar și un incident care va spori exasperarea celor care cred că instituția, presupusă a întruchipa prudența și neutralitatea, este în slujba unei anumite ideologii. Întrebarea pe care mi-o puneți este și în ce măsură ideologia woke ajută luptele pe care ar trebui să le apere.

Pentru mine răspunsul este clar: nu. Ceea ce face Black Lives Matter, de exemplu, este în contradicție cu ceea ce a predicat Martin Luther King și mai ales daltonismul. Uneori, aceste asociații pornesc cu intenții bune, dar excelează în a le folosi pentru a manipula opinia publică, a impune o ideologie și a diviza societățile occidentale. Sunt notoriu de toxice.

Ar trebui să ne așteptăm ca această tendință ideologică să se accelereze?

Ea nu este atât de nouă. Actuala Comisie, bine ancorată în vremurile actuale, a dat un impuls uriaș, dar au trecut câțiva ani de când bula de la Bruxelles a devenit din ce în ce mai permeabilă corectitudinii politice. Terenul este, așadar, deja favorabil, iar ideile pot prinde rădăcini și pot fi asumate de majoritatea funcționarilor europeni, sau, în orice caz, de cei care lucrează în departamentele din prima linie.

„Spiritul” instituțiilor internaționale este din ce în ce mai politizat și întrebarea care se pune este cea a diversității intelectuale și politice a Comisiei Europene, care nu este absolut reprezentativă pentru cetățenii europeni pe care ar trebui să-i reprezinte.

Sunt, de exemplu, puțini conservatori sau oameni de stânga sau heterodocși din punct de vedere economic, există o gândire cu adevărat unică. Cei care se laudă cu diversitatea și vor să o impună tuturor sunt cei mai puțin respectuoși cu diversitatea de opinii. Încă o derivă.

Confruntată cu protestele, Comisia a dat înapoi. Cum s-a petrecut retragerea? Ar trebui să ne bucurăm?

Bună întrebare. Comisia face amendamente, ceea ce este foarte bine, dar mă îndoiesc de intențiile sale. Două motive, după părerea mea, explică schimbarea de curs: amploarea protestelor (în Italia, dar și în Spania, Ungaria, Franța) și mai ales protestele declanșate de campania care privea hijab-ul.

Doi pași greșiți, rodul aceleiași orbiri ideologice. Cele două polemici spun multe despre prezența notorie, chiar și hegemonică, a acestei viziuni Woke în cadrul Uniunii. A concluziona că problema este acum rezolvată ar fi extrem de naiv.

Sursa: Atlantico