Frédéric Martel: „Relansarea economiei începe de la cultură”

Frédéric Martel este jurnalist și eseist. Francezul este și profesor de economie creativă la Universitatea de Arte din Zurich (ZHdK). Tocmai a co-semnat o serie de note care analizează impactul Covid-19 și criza pe care a provocat-o în cercurile culturale.

Pentru Frédéric Martel, a ajuta cultura nu este o opțiune, ci o necesitate. Pentru a ne convinge folosește această analogie: „Este ca atunci când la inceputul pandemiei ni s-a cerut să îi protejăm pe cei mai vulnerabili: am făcut-o pentru ei dar și pentru noi toți. Ajutarea culturii este același lucru: o facem nu numai pentru artiști, ci pentru întregul sistem economic.”.

Mai jos ai interviul pe care Martel l-a oferit celor de la Le Temps.

Cultura este adesea considerată agrement și divertisment. Putem deci deplânge faptul că, dintre toate sectoarele afectate de criză, ea este prea des lăsată la urmă când vine vorba de sprijinul autorităților publice?

Frédéric Martel: În Europa în general au existat reacții imediate din partea guvernelor, care au făcut bilanțul consecințelor pe care criza le va avea asupra culturii. Fără să fiu prea optimist, aș spune că este o veste destul de bună. Ne-am dat seama că prin cultura nu ne raportăm doar la artiștii care vor să fie pe scenă. Ne-am dat seama, în special, că atunci când mergem la un festival, precum cel de la Avignon, întreaga economie a orașului este implicată, de la hoteluri la restaurante, transport. Există un întreg ecosistem care este uneori trecut cu vederea.

Pentru ca Festivalul de la Avignon să poată oferi 1000 de spectacole pe zi, sunt sute de companii care lucrează – lumină, electricitate, sunet, imagine, curățenie și așa mai departe. Am dat acest exemplu pentru că îl cunosc bine, dar este valabil pentru orice alt festival din orice oraș. O mare parte din turism se bazează pe atracția pe care festivalurile o exercită. Astfel, cultura poate fi definită prin trei cercuri concentrice. Primul este arta, artiștii; al doilea este tot ceea ce o înconjoară, ceea ce numim în engleză „ releted art activities”, industrii în contact direct; și există cel de-al treilea cerc, care cuprinde turismul, comunicațiile și digitalul. Prea des avem tendința de a rezuma cultura la centrul ei, fără să ne dăm seama că prin adăugarea celorlalte două cercuri, avem câteva milioane de angajați.

Sectorul culturii are într-adevăr o pondere economică considerabilă. Într-un moment în care vorbim despre importanța redresării economice, putem afirma că reluarea târzie a activităților culturale ar putea avea un impact negativ pe termen lung?

FM: Da, putem spune asta. Dar asta nu înseamnă că, sub pretextul unei redresări culturale rapide, condițiile de sănătate ar trebui sacrificate.  Cultura este, prin natură, tot ceea ce îi place acestui virus. Cultura reprezintă proximitate, oameni care se îmbrățișeaza, săruturi pe scenă; sunt spectatori înghesuiți unul în celălalt în salile unde vrem să creăm o formă de intimitate. Cultura este construită pentru a evita distanțarea socială, iar frumusețea ei este de a reuni oamenii, de a permite un dialog… Pe scurt, tot ceea ce Covid-19 ne împiedică să facem. Deci, trebuie să protejam oamenii mai întâi, nu se pune problema sacrificării sănătății din motive economice.

Dar acolo unde ai dreptate, este că relansarea economică necesită relansare culturală. Luați de exemplu Broadway: dacă sălile rămân închise până cel puțin în septembrie, tot turismul din Time Square nu va reporni. Prin urmare, victimele nu sunt doar actorii, regizorii și lucrătorii din teatre ci vor fi implicate multe afaceri, de la magazinul Gap la McDonald’s-ul din Time Square, care va fi și el afectat. De asemenea, zborurile aeriene sunt implicate: vor fi mai puține spectacole dacă nu există avion pentru organizarea turneelor.

Cine ar trebui să primescă ajutor mai întâi? Artiștii, locurile de creație și distribuție, intermediarii? Sau mai bine să optezi pentru o politică de împărțire și să dai câte puțin tuturor?

FM: E o dilemă… Tocmai s-au produs mișcări de protest realizate de atașați de presă și traducători. Când anulezi spectacolele, sunt afectate meserii care erau anterior invizibile. Dacă spunem că nu ne gândim suficient la artiști, am putea spune că ne gândim și mai puțin la cei care se află în spatele lor. Acesta este motivul pentru care este imperativ să inventăm dispozitive specifice, în special în perioada actuală. Totuși, răspunsul real este redeschiderea locurilor de creație. Până nu facem asta, va fi dificil să îi ajutăm pe acești artiști care sunt în pericol.

În trei luni, am asistat la o accelerare puternică în digitalizarea culturii. 2020 va fi anul marii schimbări sau, dimpotrivă, ar putea importanța socializării fizice să fie intărita de privarea de teatre?

FM: E bună întrebarea, pentru că mi se pare că cele două lucruri se întâmplă în acelasi timp. La început a fost o deplasare a publicul spre digital; aceasta se reflectă într-o creștere foarte puternică a accesului la cultură prin internet și platforme precum Spotify sau Netflix. Dar după un timp toată lumea și-a dat seama că, dacă este plăcut să-ți petreci serile acasă, vrei și altceva; vrem să recreăm legăturile sociale, să nu rămânem la distanță. Deci, dacă există într-adevăr o miscare spre digital – de ce să petrecem ore întregi într-un avion pentru a participa la o conferință când avem Zoom? – , există în același timp certitudinea că nu putem digitaliza complet cultura. O știm, dar poate am uitat-o: a vedea un film pe Netflix nu este ca și cum ai vedea un film într-un cinema.

Sursa: Le Temps