Filipine| Copiii sub 15 ani sunt obligați să „rămână la domiciliu”, pentru a combate epidemia. N-au mai ieșit din case de un an

Ofelia Abo, în vârstă de șase ani, nu a mai părăsit domiciliul de 11 luni. Dimineața urmează școala online. În restul timpului joacă Uno cu mama ei sau, când nu plouă, aleargă pe acoperișul clădirii în care locuiește. Nu o deranjează: „Pot să mă joc toată ziua”. Apoi recunoaște că „uneori se plictisește”. I-ar plăcea să meargă la mall sau la plajă, dacă i-ar fi permis.

Ofelia și cei 32 de milioane de filipinezi cu vârsta sub 15 ani (o treime din populație) sunt „obligați să rămână în reședințe tot timpul”, ca parte a eforturilor guvernului de a reduce răspândirea Covid-19. Chiar dacă restricțiile de carantină au fost relaxate pentru adulții care au un loc de muncă, ele au rămas în vigoare pentru copii, adolescenți și vârstnici, care sunt considerați cei mai vulnerabili. „Îmi spune cât de mult vrea să iasă din casă”, spune mama Ofeliei, Iris, care a cerut ca ea și fiica ei să nu fie identificate cu numele lor reale. Iris consideră totuși că regulile sunt „OK și rezonabile”, deoarece virusul rămâne un factor de risc. Numărul de cazuri zilnice, care a atins un maxim de aproximativ 4.000 în august 2020, încă atinge 1.600 pe zi, în condițiile în care campania de testare este destul de restrânsă.

Filipine nu este singura țară care a decis ca cei mici să rămână în case. Spania a adoptat aceeași strategie, timp de câteva săptămâni, la începutul pandemiei. Dar este un aspect anormal să fie închiși pentru un interval atât de lung. „Specialiștii sunt de părere că nu pot produce efecte psiho-sociale puternice asupra copiilor”, spune Bernadette Madrid de la Secția de protecție a copilului a Universității din Filipine. Alături de mulți pediatri, psihiatri, epidemiologi, specialiști în sănătate publică și părinți, Madrid consideră că beneficiile depășesc riscurile, parțial datorită naturii gospodăriilor filipineze.

Copiii dezvoltă foarte rar forme grave de Covid-19. Dar pot fi infectați și pot transmite virusul. Este o problemă, având în vedere componența multi-generațională a gospodăriilor din Filipine. Mai puțin de o zecime din filipinezii în vârstă trăiesc singuri. Și mai mult de 10% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani trăiesc cu nepoții, dar nu și cu copiii, care lucrează deseori în altă parte.

Drept urmare, cea mai puternică opoziție privind izolarea copiilor nu vine de la părinții revoltați, ci de la afaceriști. Orașele din Filipine și, în special capitala Manila, nu sunt supra-dotate cu parcuri și locuri de joacă. Pentru multe familii, centrele comerciale sunt cele mai apropiate de domiciliu. Interzicerea copiilor în mall-uri înseamnă că și adulții le vizitează mai rar, iar vânzările scad. PIB-ul s-a contractat cu 9,5% anul trecut, cea mai mare scădere înregistrată de o țară importantă din Asia de Sud-Est.

Filipinezii protestează mai degrabă asupra normelor dictate la întâmplare decât asupra regulilor în sine. Un senator se plânge că arenele unde se organizează lupte cu cocoși au fost lăsate să funcționeze din nou, chiar dacă școlile rămân închise. Alții consideră că blocajul total ar trebui înlocuit cu restricții locale, determinate de rata infectărilor din fiecare zonă.

Sursa: The Economist