Fără restricții în Suedia: este timpul să ne facem griji pentru suedezi, sau să-i invidiem?

Spre deosebire de aproape toate țările europene, Suedia nu a decretat încă izolarea populației sale. Un model riscant, unic în Europa pe care doar suedezii par să-l poată aplica.

Stéphane Gayet este medic de spital la CHU (spitale universitare) din Strasbourg, conferentiar la Universitatea din Strasbourg.

Atlantico a realizat un interviu cu medicul pe tema strategiei pe care o aplică Suedia.

A nu izola populația (10,3 milioane de locuitori în Suedia) este o alegere riscantă?

Stéphane Gayet: Suedia este cea mai mare – ca suprafata care este puțin mai mică decât cea a Franței – dintre cele patru sau cinci (în funcție de definiții) țări scandinave. Spre deosebire de Norvegia care încă se opune, ea face parte din Uniunea Europeană. Are puțin peste 10 milioane de locuitori. Este o monarhie parlamentară. Nivelul de trai este foarte ridicat iar calitatea vieții sale este renumită. Și politica suedeză de protecție a mediului este cunoscută ca fiind una dintre cele mai avansate din Europa.

În ceea ce privește politica lor de sănătate țările scandinave se bazeaza pe preventie. Acesta este în special cazul Danemarcei si cel al Suediei: se poate spune că aceste țări nordice au o politică de sănătate publică bine pusă la punct; preventia este culturală.

Suedia este o excepție europeană

Fidela tradiției sale de calitate a vieții, Suedia refuză să impună măsuri de izolare atât de stricte ca în Franța. Suedezilor li se recomandă să iasă cât mai puțin din casa și să păstreze o distanță fata de ceilalți oameni. Adunările a peste 50 de persoane sunt interzise, ​​vizitele la casele de pensionare sunt foarte limitate, persoanele în vârstă și persoanele fragile – cu risc ridicat de infecție – sunt încurajate să rămână acasă. Dar barurile, restaurantele, școlile, sălile de sport etc. continuă să funcționeze. Astfel, suedezii par să ducă o viață aproape de normal în timp ce foarte multe țări ale lumii au adoptat izolarea obligatorie.

Astfel guvernul dorește să mențină economia (cel puțin cea locală) și să păstreze o anumită calitate a vieții. Suedia are o încredere în liderii săi destul de mare. Experții care au susținut această opțiune se bazează pe fenomenul imunității de grup: speră că virusul, circulând în acest mod ușor și rapid, va infecta într-un mod destul de benign mulți oameni care ar trebui să fie imunizați după vindecare, ceea ce ar provoca un fenomen de protecție imunitară colectivă.

Dar opoziția acuză guvernul de pasivitate periculoasă. Această opțiune suedeză este puternic criticată de multe alte țări în special de președintele Statelor Unite. Și, în practică, numărul de cazuri și de deces crește într-un mod cu adevărat îngrijorător.

Pentru a răspunde la întrebare, este desigur o alegere riscantă. Dar, în timp ce o astfel de opțiune ar însemna o sinucidere în Franța, Italia și Spania, care sunt țări de cultură latină, ea poate fi aplicată într-o țară nordică precum Suedia care are o cultură complet diferită. Disciplina și sentimentul responsabilității individuale și colective nu sunt cuvinte goale în această țară în care cetățenia are o valoare puternică.

Atunci când țările în care s-a impus izolarea vor începe să o ridice treptat vom putea observa evoluția post-izolare a epidemiei și atunci vom putea face un bilanț. Va veni vremea să comparăm rezultatele Suediei cu cele ale țărilor care au optat pentru o izolare strictă. Și, prin urmare, putem decide cu privire la meritele alegerii suedeze. Astăzi situația din Suedia este incontestabil tensionată dar nu pare să existe amenințarea unei explozii epidemice. Așteptăm cu nerăbdare urmarea.

Apelurile la responsabilitatea individuală și colectivă sunt suficiente în fața epidemiei?

Istoricul suedez Lars Tragardh spune că există o încredere reciprocă puternică între cetățeni și stat. Este un atu considerabil. Datorita acestei încrederi autoritățile țării pot apela la responsabilitatea individuală, mai degrabă decât la constrângere. Potrivit acestuia contractul social suedez ar fi foarte diferit de cel existent în Franța: se bazează, pe de o parte, pe un individualism responsabil, pe de altă parte, pe o relație puternică cu statul. Astfel – potrivit acestui istoric care s-a întors să se stabilească în Suedia după ce a predat în Statele Unite ale Americii timp de aproximativ patruzeci de ani -, opțiunea non-coercitivă care a fost decisă în Suedia este justificabilă având în vedere această cultură particulară.

Putem fi de acord cu el mai ales atunci când spune că această criză de sănătate indică natura profundă a fiecăruia dintre popoarele care se confruntă cu ea.

Guvernul suedez și-a asumat un risc semnificativ dar își cunoaște oamenii. Dacă Suedia iese din această epidemie cu un bilanț comparabil cu cel al țărilor care au impus măsuri stricte – ca multe alte țări europene -, aceasta va fi o lecție pentru acele țări europene în care nu există nicio relație de încredere între cetățeni și stat.

Vrem să credem în valoarea opțiunii suedeze și chiar în eficacitatea acesteia. Succesul său ar fi un mesaj frumos în favoarea libertății care este atât de amenințată, dincolo de pandemie. Nu toți aspirăm la o astfel de societate, în care indivizii sunt în același timp liberi, responsabili, disciplinați și încrezători? În mod hotărât, această criză de sănătate ne-a zguduit pe toate fronturile.