„Există mai multe argumente împotriva unui al doilea val semnificativ, decât în favoarea lui”, spune un renumit medic francez

Stéphane Gayet este medic la CHU (spitale universitare) din Strasbourg, lector la Universitatea din Strasbourg și conferențiar.

El vorbește despre ipoteza unui al doilea val, într-un interviu pentru Atlantico, pe care-l redăm mai jos.

Atlantico: În timp ce epidemia pare sub control în multe locuri, unele țări precum Iran și Singapore suferă un al doilea val extrem de puternic. Cum se explică aceste disparități între țările care se confruntă cu virusul?

Stéphane Gayet: Această întrebare despre cel de-al doilea val agită deja mințile oamenilor de câteva săptămâni. Experții par să se înmulțească zi de zi: există „pro” și există „contra” unui al doilea val; am putea vorbi chiar despre „pro-valul doi » și „anti-valul doi”.

În realitate, orice fenomen epidemic infecțios se confruntă cu o dispariție treptată dar care se realizează uneori în salturi. Nu este deloc sigur că această dispariție a început cu adevărat acum, dar este sigur că se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. De asemenea, pentru a putea vorbi cu adevărat despre un al doilea val, situația trebuie să satisfacă încă două condiții: că a existat un prim val real și că acesta s-a încheiat cu adevărat. În Franța și Europa, am experimentat într-adevăr un prim val puternic, al cărui final îl știm.

Să ilustrăm această noțiune cu cazurile din Singapore și Iran. La începutul pandemiei toată lumea a lăudat capacitatea remarcabilă a Singapore, acest mic stat care s-a descurcat atât de bine pentru a reduce riscul. De fapt ei au actionat atât de eficient încât nu a existat un prim val.

Prin urmare, în Singapore, primul val a fost oprit, ceea ce a însemnat că nu s-a întâmplat. Locuitorii Singapore au salutat acest lucru ​​pe bună dreptate. Apoi au crezut că sunt în siguranță. Dar, fără a cunoaște procesul infecțios al epidemiei: acest prim val trebuia să se întâmple, altfel trebuiau să se izoleze complet de restul lumii. Cu alte cuvinte, ceea ce se numește al doilea val din Singapore este doar primul val care a fost amânat. Putem încerca o comparație cu succesiunea anotimpurilor: iarna este necesară primăverii; dacă nu există iarnă, nu va exista cu adevărat o primăvară.

În Iran, a avut loc un fenomenul opus celui din Singapore. Iranul este o țară mare sufocată economic de sancțiunile americane și social de regimul totalitar. Țara nu era deloc pregătită să gestioneze riscul de epidemie. A fost un prim val foarte puternic, mortal; apoi liderii au luat în grabă măsuri de izolare, care au fost prost organizate si au contribuit la amplificarea asfixierii economice a țării; a trebuit apoi operată o ieșire din izolare urgentă, din cauza dezastrului economic. Această iesire din izolare a fost decisă prematur, înainte să fi avut eficiență la nivel epidemic: ceea ce se numește al doilea val în Iran este de fapt doar extinderea primului val care nu fusese cu adevărat oprit.

În Europa am avut un adevărat prim val, complet și întreg. Populația și societatea au fost transformate de primul val, care, repet, ​​trebuia să treacă. Fenomenul primului val se încheie și ne putem pune în mod legitim întrebarea unui al doilea val.

Există cu siguranță alți factori care pot explica disparitățile dintre țări, în reacția lor la pericolul epidemic. Există motive climatice: cu cât este mai rece și mai uscat aerul, cu atât este mai ușoară transmisia aeriană a virusurilor; cu cât este mai cald și mai umed, cu atât această transmisie este împiedicată.

Există, de asemenea, distribuția demografică în funcție de vârsta populației: cei sub 30 de ani tind să aibă forme fără nicio gravitate, cei între 30 și 65 de ani fac forme destul de grave, dar rareori grave, cu excepția factorilor de risc (obezitate, insuficiență respiratorie cronică, diabet etc.), în timp ce persoanele de peste 65 de ani tind să aibă forme severe.

Al treilea factor care trebuie luat în considerare, dar care nu poate fi măsurat, este existența imunității încrucișate legată de epidemiile anterioare frecvente ale infecțiilor ușoare de coronavirus. Pentru că există probabil variații semnificative de la o țară la alta pe acest subiect.

Cum putem identifica clar stadiul de răspândire a virusului la care ne aflăm?

Stéphane Gayet: Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să integrăm starea de morbiditate și mortalitate a populației în raport cu CoVid-19 și măsurile preventive și curative care au fost luate pentru combaterea acesteia.

De exemplu, ne-am putea imagina o țară în care primul val ar fi fost foarte ușor deși foarte puține măsuri preventive ar fi fost luate. În mod evident, această țară ar fi protejată în prealabil împotriva epidemiei și se pare că este în siguranță la un al doilea val. Dar această țară nu există până în acest moment.

În cazul Franței, primul val a lovit puternic. Am răspuns implementând o serie întreagă de măsuri preventive, inclusiv izolare sistematică și generalizată. Această izolare a dat roade și primul val ajunge într-adevăr la sfârșit. Purtarea unei măști și respectarea distanței de siguranță par relativ bine acceptate. Desigur, economia noastră este în dezastru, dar primul val se termină.

Astăzi, serviciile de primiri urgențe nu mai au practic niciun pacient cu CoVid-19, iar numărul pacienților internați pentru CoVid-19 este în scădere semnificativă. Prin urmare, situația pare bine controlată și acest lucru se întâmplă și în alte părți.

Există planuri de creștere a numărului de teste de anticorpi CoVid-19 dar nu este sigur dacă sunt complet corecte. Prin urmare, nu putem cunoaște adevăratul nivel al imunității colective, care este totuși factorul determinant esențial. Apoi există și imunitate încrucișată, dobândită din infecțiile anterioare cu coronavirusuri ușoare.

În plus, unii oameni de știință au avansat ideea că atât copiii cât și adolescenții au un fel de rezistență împotriva SARS-CoV-2 care ar putea rezulta din infecții recurente ale căilor respiratorii superioare. Această idee este paralelă cu cea a imunității încrucișate.

Există, până la urmă, mai multe argumente, împotriva unui al doilea val semnificativ, decât în ​​favoarea lui.

Desigur, nu suntem imuni la un al doilea val și trebuie să acționăm pentru a o anticipa și a evita.

Această dezbatere fără sfârșit „Al doilea val sau nu? ” Nu are prea mult interes. Al doilea val este încă posibil și aceste epidemii ne vor surprinde mereu. Dar am aflat multe despre acest prim val și, dacă oamenii au înțeles cel putin că igiena nu este doar curățenie și dezinfectare, ci un set de măsuri preventive relevante și bine orientate, am făcut deja multe progrese.

Pe scurt, ar fi bine să nu mai punem  întrebarea celui de-al doilea val dar, să ne asiguram că nu se va întâmpla și asta este posibil. Spre deosebire de valurile de maree, a doua undă epidemică nu este inevitabilă. Teoretic s-ar putea datora unei mutații grave a virusului (ca în septembrie 1918), dar coronavirusul are un genom stabil și este protejat împotriva erorilor de replicare. Cu alte cuvinte, dacă apare un al doilea val sau nu depinde în totalitate de noi. Noi trebuie să ne asigurăm că nu se va întâmpla și este foarte probabil să nu existe un al doilea val – cel puțin nu unul semnificativ.