Culpabilizarea poate favoriza propagarea epidemiei
„Dar ce ai făcut, de te-ai infectat?”. Prima reacție a tatălui meu când a auzit diagnosticul nu a fost chiar ceea ce așteptam. În timp ce îmi făceam testul, nu știam că ceea ce aveam să descopăr vor fi mai întâi reacțiile familiei și prietenilor mei.
„Ar trebui să-ți ceri scuze”, mi-a spus unul dintre prieteni. „Nu am apreciat că ai dat numărul meu de telefon autoritatilor de sănătate”, mi-a reproșat un altul, evocând anchetele sanitare care identifică cazurile de contact. Medicul meu mă avertizase. „Nu este nevoie să vorbești prea mult despre asta în jurul tău”. S-a dovedit că avea dreptate. Izolat acasă, sentimentul de vinovăție era aproape mai greu de suportat decât simptomele Covid-19.
Actuala pandemie ne perturbă relațiile sociale, în special prin responsabilitatea pe care ne-o impune. Ca toate bolile contagioase, dăunează relațiilor sociale și dezvăluie temerile tuturor. Cine cui a transmis? Cine este vinovat? Responsabilitățile individuale sunt puse la încercare pentru a păstra sănătatea colectivă, uneori cu riscul stigmatizării.
Țapi ispășitori
UNESCO reamintește că stigmatizarea evoluează în tandem cu valurile virusului. Personalul medical a fost uneori rugat să nu se întoarcă acasă, fiind acuzați că au contaminat tot cartierul în care locuiau.
În Mexico City, accesul la transportul public a fost refuzat medicilor, iar în India „medicii au devenit o țintă naturală, mulți dintre ei suferind de stres și izolare socială din cauza muncii lor. Unii se confruntă aproape cu situații de linșaj”, relatează un articol publicat de The Lancet.
În romanul „Husarul de pe acoperiș”, în mijlocul unei epidemii, eroul, Angelo, acuzat de otrăvirea fântânilor, se refugiază pe acoperișurile orașului pentru a scăpa de răzbunarea cetățenilor. În cartea sa, Jean Gino a spus: „Holera este un revelator, un reactiv chimic care dezvăluie temperamentele cele mai ticăloase sau cele mai nobile”.
În Franța, mai mulți medici și asistenți medicali au mărturisit astfel o formă de hărțuire și respingere, uneori chiar amenințătoare. În timpul verii, locuitorii dintr-un departament francez, clasat ca zonă roșie la acea vreme, au fost respinși iar rezervările lor de vacanță refuzate. „Toate aceste incidente par să confirme că în perioade de criză și de mare incertitudine, în special de o magnitudine cum o trăim în prezent, oamenii tind să caute țapi ispășitori pentru a-și vărsa frustrarea, îngrijorările și temerile”, concluzionează UNESCO.
„Colegii mei m-au acuzat că sunt iresponsabil”
„M-am întâlnit cu niște prieteni în vacanță, în această vară. O săptămână mai târziu, unul dintre ei mi-a trimis un mesaj spunându-mi că este pozitiv”. Cu multă furie, Émilie evocă acest episod care s-a întâmplat acum mai bine de o lună. „Nu eram simptomatică, doar obosită, așa că m-am testat. Am fost pozitivă. I-am spus șefului meu. Acesta este singurul lucru pe care l-am regretat în 2020. Mi-a cerut să le spun colegilor mei, care m-au acuzat că sunt iresponsabilă. M-au criticat pentru că am venit să lucrez după ce am avut un rezultat pozitiv, deși răspunsul a venit câteva zile mai târziu. Au sugerat că am făcut-o intenționat, de parcă aș vrea să îi contaminez”.
Émilie dezvăluie apoi că „a simțit multă rușine și nu a primit niciun sprijin. Chiar m-am prăbusit psihic în ziua în care managerul meu m-a sunat pentru a-mi spune: ‘Este viața ta privată, dar atunci când are impact asupra serviciului, nu o pot tolera’. În acel moment, am izbucnit în plâns”.
Enigmele transmisiei
„Acestea sunt subiecte pe care le-am experimentat deja cu SIDA în care pacienții au fost stigmatizați, cu consecințe teribile asupra vieții lor”, a declarat șeful departamentului de boli infecțioase al Spitalului Tenon din Paris, dr. Gilles Pialoux. Desigur, HIV și coronavirusul sunt diferite, dar nu trebuie să uităm de asocierea virusului privat / bolii publice. Această boală poate duce la zdrobire socială, cu schimbări între cauzalitate și responsabilitate”.
„Și eu am observat că problema vinovăției este centrală în familiile pacienților și în cadrul personalului nostru”, explică el. Astfel, un coleg care și-a pierdut mama în urma Covid-19, s-a trezit acuzat de frații săi că a adus virusul de la spital. În absența unui vaccin și a unui tratament eficient, toată lumea este de acord că monitorizarea contactelor, dacă este combinată cu izolarea cazurilor pozitive, este un instrument major de prevenire. Dar acest lucru trebuie însoțit de pedagogie, explicând că aceasta nu este o investigație a poliției, ci un instrument de înțelegere și protecție”.
O frică irațională
Stigmatizarea este adesea o reacție de frică nerezonabilă. În cadrul unei conferințe digitale organizate de OMS în septembrie, experții au enumerat diferitele răspunsuri sociale la o epidemie.
Spectrul este larg, de la prevenire, tratament și control, la altruism, la evitare, evadare, vina, țap ispășitor și stigmatizare. Oamenii de știință au remarcat, de asemenea, similitudini cu reacțiile observate în timpul epidemiilor de Ebola, HIV sau tuberculoză. „O mulțime de oameni sunt speriați și, pentru a gestiona această frică, dau vina și îi stigmatizează pe ceilalți, a explicat unul dintre ei. Acest lucru subminează coeziunea socială, agravează inegalitățile existente și facilitează astfel răspândirea virusului. Nu este doar o criză de sănătate publică, ci este și o criză socială și psihologică”.
Uneori, un simplu reflex defensiv slab controlat, stigmatizarea are multe efecte, inclusiv cel al promovării răspândirii epidemiei, așa cum amintește Centrul canadian pentru dependență și sănătate mintală. Bineînțeles, îi face pe oamenii infectați să se simtă vinovați și să se izoleze, dar îi poate descuraja, de asemenea, să nu se testeze sau să se trateze, de frică discriminării. Persoanele infectate și cei care cred că au intrat în contact cu o persoană infectată pot evita, de asemenea, să respecte carantina, astfel încât să nu se afle că sunt bolnavi.
Pandemia testează relațiile sociale. Dar fiecare trebuie să fie responsabil și nu trebuie să fie învinovățit sau să caute vinovați. Instituția canadiană încheie dând sfaturi persoanelor pozitive: „Vorbește despre ce simți și despre situațiile prin care treci cu cineva de încredere. Amintiți-vă că nu ați făcut nimic greșit. Oricine vine în contact cu virusul se poate îmbolnăvi. Nu este vina ta că ești infectat”.
Sursa: Slate