Perspectiva unui vaccin împotriva Covid-19 se apropie rapid. O realizare tehnologică și științifică a cărei eficacitate ar putea scădea dacă virusul evoluează prea repede. Este, din păcate, un scenariu credibil.
O versiune mutată a virusului, numită N439K, a început să circule încă din această vară în Scoția. Ulterior a fost descoperit de mai multe ori în Europa continentală și în Statele Unite, în mod independent. Această modificare este descrisă într-un articol realizat de o echipă internațională și postat online înainte de evaluarea colegială. „Este o lucrare excelentă, chiar dacă nu este încă publicată, este scrisă pentru un jurnal important”, comentează specialistul elvețian în boli infecțioase și profesor onorific al Universitatății din Lausanne, Pascal Meylan, care nu a participat la acest studiu.
Au fost deja observate mai multe mutații de la începutul epidemiei (inclusiv cele detectate în fermele de nurcă). Dar majoritatea nu au afectat așa-numitele zone „sensibile” ale virusului. „Există multe tulpini ale SARS-CoV-2 care circulă în lume și, prin urmare, o mulțime de mutații, analizează François Balloux, profesor de genetică la University College London, care tocmai a publicat un articol pe aceeași temă în revista Nature communication. Dar nicio mutație nu a oferit un avantaj replicativ clar, inclusiv cea mai răspândită, D614G. „Conform lucrărilor noastre, se pare că a beneficiat mai degrabă de un context favorabil” (subiectul rămâne dezbătut în comunitatea științifică.
Particularitatea mutației N439K: afectează o regiune foarte sensibilă a virusului: cea a proteinei Spike, care îi permite să pătrundă în celulele umane, prin intermediul receptorilor celulari de tip ACE2. De ea se atașează anticorpii neutralizanți. Mai mult, această proteină e replicată de toate vaccinurile aflate în prezent în ultima fază a studiilor clinice, pentru a ne antrena sistemul imunitar să o recunoască. Prin urmare, mutația ar putea afecta apărarea în fața virusului care a făcut oficial aproape 1,5 milioane de victime în întreaga lume. „Mai multe studii au arătat că anticorpii neutralizanți pot rămâne în organism până la șase luni după infectare”, explică Pascal Meylan. Dar dacă această proteină este modificată, anticorpii nu o mai recunosc, sau o recunosc parțial și nu mai oferă la fel de multă protecție”.
Dacă rezultatul mutației ar domina celelalte tulpini ale virusului, însemna că vaccinurile ar fi deja depășite sau mai puțin eficiente? „Aceasta este o posibilitate care, din păcate, nu poate fi exclusă”, a declarat Pascal Meylan. Dar există mai multe motive pentru care N439K, împreună cu celelalte mutații, pot fi controlate”.
Imunitatea celulară ne poate salva
Imunitatea este un proces complex, iar anticorpii sunt doar o parte a răspunsului. Împreună cu producerea de anticorpi, organismul dezvoltă un răspuns numit celular: limfocitele T vor viza celulele infectate, pentru a scăpa de ele. „Studiile au arătat că la aproape 17 ani de la infectarea cu SARS-CoV-1, corpul își amintește răspunsul celular”, spune François Balloux. Fără anticorpi neutralizanți, răspunsul este puțin mai lent și nu împiedică apariția unor simptome. Dar ar putea fi suficient pentru a preveni formele severe”.
Într-un articol publicat în revista Science, o echipă de imunologi de la Karolinska Institutet (Suedia) a compilat toate datele din literatura științifică privind imunitatea celulară la SARS-Cov-2. „Această imunitate pare destul de eficientă”, explică Marion Humbert, coautor al acestei lucrări. Persoanele care nu prezintă anticorpi în proba de sânge pot fi totuși protejate împotriva reinfectării. În plus, este probabil ca o parte a populației să beneficieze de protecție din cauza infectării cu alte virusuri: imunitatea celulară s-a dezvoltat în prealabil, ca răspuns la anumite virusuri, altele decât SARS-CoV-2. „Vești bune pentru toți cei infectați în primele două valuri, prin urmare. Amintiți-vă, totuși, că infectările noi, mai grave, nu sunt complet excluse. Un astfel de caz a fost documentat la un pacient din Nevada. „Acestea sunt cazuri speciale care trebuie studiate și înțelese”, explică François Balloux. Sistemul imunitar este atât de complex încât nu putem exclude răspunsuri diferite pentru unii indivizi”.
Dar dacă imunitatea celulară protejează în cazul unei reinfectări cu SARS-CoV-2, ce se întâmplă cu vaccinurile? Va trebui să fie „aduse la standard” în fiecare an, în funcție de schimbările dominante? Vaccinurile vizează în primul rând crearea de anticorpi neutralizanti împotriva proteinei Spike, dar genereaza un răspuns imun mai larg, explică Pascal Meylan. Va dura puțin până când putem judeca gradul real al acestei protecții. Cel puțin două dintre viitoarele vaccinuri Covid-19 se bazează pe tehnologia ARNm. Acest lucru oferă o mare flexibilitate în fabricarea lor. Chiar dacă nu oferă o protecție completă împotriva diferitelor tulpini, „actualizarea” vaccinului va fi extrem de rapidă. Ceea ce este un real avantaj, mai ales în comparație cu politica privind vaccinul antigripal”.
Sursa: Le Figaro