de Marius Tucă
Teatrul și-a pus MASCA. E pandemie de închis de teatre.
E pandemie de incultură, e pandemie de ne-sete de cultură. E pandemie de nesimțire și de dispreț.
De Covid mai scapi, dar de insolență nu. Pentru ăsta mic cu țepi s-a inventat vaccin, dar pentru autocrația tembelismului nu. Pentru lipsa de emoție nu există medicamente. Nesimțirea și golul sufletesc sunt boli incurabile.
Teatrele și-au pus masca, și-au tras obloanele. În camera unde se păstrează costumele geamul e închis. Pe holuri miroase a dezgust. E rău să fii prost. E rău să fii penibil. Dacă prostia ar durea, ăștia de la Cotroceni, din Guvern s-ar zvârcoli.
Educația e frigidă. Teatrul stă pe ventilație. Paralizată de la gât în jos, cultura românească s-a retras, fără voie, în izolație. Fără scenă, actorul moare. Omorâți-i pe actori! Ucideți luminiștii! Lăsați regizorii să crape.
În întunericul minții voastre e pandemie de impertinență.