de Alexandru Anghel
Multe afaceri se redeschid din 15 mai, după ridicarea restricțiilor. Din ce în ce mai mulți bucureșteni se întorc la birou. Ce facem cu traficul? Venim fiecare cu mașina personală și blocăm totul, chiar mai rău decât era înaintea crizei? Ne înghesuim din nou în transportul în comun, dar de data asta cu riscul de a ne infecta?
Încă nu avem un răspuns oficial de la STB și Metrorex legat de regulile la care se vor supune călătorii după 15 mai, dar vedem cum până și orașe cu o infrastructură de transport mult mai dezvoltată își fac griji serioase că nu vor putea face față măsurilor de siguranță care s-ar impune post-stare de urgență.
Administrațiile marilor orașe europene estimează că, pentru a respecta regulile de distanțare, gradul de încărcare al mijloacelor de transport în comun ar trebui redus la 15% în cazul metroului și la 12% în cazul autobuzelor. Nici măcar orașele cu rețele de transport în comun dezvoltate nu pot acomoda, în aceste condiții, un număr mare de călători, numărul cu care eram obișnuiți.
Trecerea pe două roți poate fi soluția salvatoare, la fel cum, pe distanțe mici, mersul pe jos ar putea fi încurajat. La Paris, majoritatea călătoriilor pe care le fac localnicii zi de zi sunt pe distanțe mai mici de 5 kilometrii, așa că pedalatul este cât se poate de realist. La noi, lucrurile arată asemănător (în ceea ce privește distanțele, cel puțin). Una din diferențe e că autoritățiile franceze acordă deja subvenții de 20 de milioane de euro pentru a-și încuraja cetățenii să treacă la pedalat. Cum? Prin vouchere de 50 de euro, cu care poți să-ți duci bicicleta la atelier. Mecanicii înregistrați în program vor efectua reparațiile gratuit, iar apoi statul se va ocupa de plată. Restul banilor vor fi folosiți pentru instalarea unor parcări de biciclete.
Și autoritățiile din Milano se gândesc la viața de după starea de urgență și transformă 35 de km de stradă în piste pentru bicicliști și pietoni, pentru a evita aglomerația, dar și pentru a ține nivelul de poluare cât mai scăzut.
Hai să ne întoarcem la oile noastre. Inițiativa Bicycle Mayor of Bucharest crede că și transportul bucureștean ar putea fi salvat tot pe două roți și propune, în contextul ridicării restricțiilor de circulație în afara domiciliului, dar și a reluării activității profesionale, o serie de măsuri care să permită în continuare respectarea măsurilor de răspândire a virusului.
Una dintre soluțiile rapide propuse de ei este trasarea unor piste sau culoare temporare low-cost, care să încurajeze folosirea mijloacelor alternative individuale de deplasare.
Tot ei ne spun că marile orașe de pe glob înregistrează deja creșteri importante ale transportului alternativ, New York-ul fiind un exemplu important, unde numărul bicicliștilor a crescut cu 52%.
Vezi aici scrisoare lor, pentru care așteaptă și feedback de la tine:
Țara noastră nu este una cunoscută pentru numărul mare de biciclete de pe străzi, traficul îngrozitor și lipsa pistelor fiind printre motive. Totuși, în Bucuresti în ultimii ani există tot mai multe vehicule pe două roți și tot mai mulți ‘aventurieri’. Per total însă, în România se vând doar 500.000 de biciclete anual, conform celor mai recente date. Cele mai multe sunt într-adevăr prezente în marile orașe, în frunte cu Bucureștiul. Numărul lor este mic, raportat la populație. Prin comparație în Olanda, patria bicicletelor, se vând anual circa 1 milion de bucăți.
În perioada asta, deși simțim nevoia de socializare, e mai sigur să fim singuri.
