Curentul „woke”| Totul trebuie să fie neapărat „pluri”, „multi”, „poli”

de Jerome Blanchet-Gravel, pentru Caseur

Influența mișcării « woke » este deja bine stabilită în Occident, în special în Statele Unite, unde s-a născut. Chinezilor le-ar plăcea foarte mult să râdă de mișcarea pe care o privesc drept una a ideologiei de copii răsfățati și degenerați. În Canada, țara de extindere a Imperiului Democrat, influența sa se resimte printre majoritatea politicienilor „de stânga”, dar și, din ce în ce mai mult, printre membrii „de dreapta”, ceea ce este un fapt și mai revelator al succesului său.

În fiecare zi, în Canada, codurile și noile standarde ale acestui curent sunt difuzate și impuse televiziunii publice, unde mulți moderatori și jurnaliști se angajează într-un activism nestăvilit. Noua utopie este promovată intens de prim-ministrul Justin Trudeau, al cărui progresism ostentativ este recunoscut la nivel mondial.

De la mare capital la mare occidental

Mișcarea “woke” este înrădăcinată în stânga marxistă. Recunoaștem mai multe trăsături în universul ei: de exemplu, trecerea de la lupta de clasă la lupta rasială și transformarea femeilor într-un fel de proletariat mondial care trebuie să se elibereze de angajatorii masculini foarte toxici. Ideea unei lupte împotriva unei puteri hegemonice este centrală. Nu mai este vorba de a pune capăt marelui capital, ci marelui occidental.

Curentul « woke » se îndepărtează de marxism și de stânga născută în Revoluția Franceză prin negarea caracterului universal al unei umanități care este fragmentată în diferite segmente și încadrată într-o categorie sigilată. Stânga marxistă a împărțit lumea între cei slabi și cei puternici, dar a cerut totuși reunirea umanității sub un stindard comun. În istoria ideilor, obsesia rasială a fost întotdeauna rezervată curentelor rasiste și de extremă dreapta.

Astăzi nu mai există o singură umanitate care să avanseze, ci afro-descendenți împotriva „albilor”, colonizați împotriva colonialiștilor, femei împotriva bărbaților și urâți împotriva frumoșilor. Curentul woke pledează pentru segregarea spațiului public și chiar a spațiului digital: grupurile pe care le consideră oprimate și pe care pretinde că le reprezintă ar trebui să funcționeze în « safe spaces » („spații sigure”), de cealaltă parte a societății.

Cultul poli-multi-pluri tot

Ideologia woke face din diversitate în toate formele sale un ideal absolut. Diversitatea devine un cult care se învecinează cu religia. Amintiți-vă: cuvântul woke provine de la verbul „to wake” în engleză, care înseamnă „a se trezi”. Prin urmare, cei woke sunt „treji”, iar ceilalți „dorm”. Adevărați Buddha sociali, lupta lor apare aproape ca o trezire spirituală, un fel de provocare lansată de un autor ezoteric într-o carte de dezvoltare personală. Totul ar trebui să fie ceva pluri, multi și poli: este o luptă purtată împotriva unității societății și chiar a omenirii, mai ales atunci când vine vorba de „decolonizare”.

Wokismul se bazează pe o negare a realității: genurile nu ar mai exista, la fel ca și culturile și națiunile. Diversitatea culturală este refuzată în numele… diversității culturale. Nu mai există brazilieni negri, haitieni, afro-americani, congolezi și etiopieni, ci doar negri, care aparent formează o comunitate unită. Nu mai există francezi, irlandezi, ruși, croați și greci, ci albi, care ar împărți și un singur destin. Ceea ce ar exista ar fi doar rase în război între ele, peste tot și tot timpul, și indivizi tulburați în război cu sexul lor.

Cei care se intitulează a fi « woke » se disting și prin marea lor fragilitate psihologică. Totul este potențial o „microagresiune”, adică un atac asupra integrității micuței lor persoane, izolările confirmând faptul că echilibrul lor e extrem de precar.

Marea contradicție a „woke-istilor”

Cel mai mare paradox al acestui curent este de a promova în același timp un hiper-esențialism rasial și o spargere completă a oricărei identități sexuale datorită ideologiei trans. Este o contradicție monumentală și de netrecut. Pe de o parte, așa-numiții oameni rasiali și pseudo-adversarii lor, „albii”, sunt limitați la identitatea lor rasială, dar, pe de altă parte, oamenii sunt invitați să-și nege sexul, care ar fi „atribuit la naștere” de către medici rău intenționați și reacționari. Ești închis în originea ta etnică, dar ești forțat să te „eliberezi” de închisoarea de gen.