Walt Disney. Foto: AP
Rolurile de gen, personajele sexiste… Desenele animate de la Disney fac obiectul multor critici. Cu toate acestea, copiii încă le adoră, iar adulților le place uneori să se întoarcă la ele. Pot Albă ca Zăpada și generația #MeToo coexista? Doi experți răspund.
Și-a dat Albă ca Zăpada consimțământul, când prințul i-a dat sărutul care i-a salvat viața? Nu, din moment ce era inconștientă: asta susțin două jurnaliste feministe americane, Julie Tremaine și Katie Dowd, care au fost surprinse să vadă că scena unui carusel recent inaugurat la Disneyland din San Francisco, dedicat celebrului desen animat, se intitulează „Adevăratul sărut al iubirii”.
Pe măsură ce mentalitățile se schimbă, societatea cunoaște o nouă realitate, iar scenariile oferite de studiourile de la Hollywood, care prezintă deseori prințese vulnerabile salvate de prinți, îi fac pe mulți să reacționeze. Și apare întrebarea: putem continua să urmărim producțiile Disney? Geneviève Djenati, psiholog clinician și autor al Psihanalizei desenelor animate și Christine Castelain Meunier, sociolog cercetător și autor al cărții Și dacă am reinventat educația băieților, își împărtășesc opiniile.
Le Figaro: De ce scenariile desenelor animate de la Disney par atât de nepotrivite cu evoluția societății noastre?
Christine Castelain Meunier: Personajele Disney au fost create într-un moment în care statutul femeilor era inferior în multe domenii, în comparație cu cel al bărbaților, în special în ceea ce privește drepturile civile și sociale. Poveștile pe care se bazează desenele animate sunt deci marcate de referințe istorice care caracterizează femeia „dominată”. Este și motivul pentru care există o diviziune foarte puternică între masculin și feminin la Disney.
Reprezintă lumea de dinainte?
C.C.M: Da, exact. Frumoasa adormită, Albă ca Zăpada și Cenușăreasa sunt toate pasive, salvate de prinț. În Cenușăreasa există această idee de competiție și răutate feminină din partea mamei vitrege si a surorilor ei vitrege, care merge împotriva solidarității feminine și a mobilizării de care femeile sunt capabile pentru schimbare.
Personajele masculine transmit și ele stereotipuri: fie că sunt prinți, fie că sunt de factură negativă, au multă putere și au dreptul să pornească războaie. Poziția lor este foarte ierarhizată. În acest sens, bărbații din orizontul Disney sunt adesea în fruntea claselor sociale, iar femeile sunt puternic reprezentate în cadrul claselor inferioare: starea lor se schimbă numai atunci când se căsătoresc. Trebuie să fie frumoase, pentru că, oricum, oamenii urâți sunt răi și nimeni nu îi dorește. Frumusețea este singura calitate care le permite să urce pe scara socială.
A lăsa copiii să se uite la Disney înseamna că îi hrănim cu clișee sexiste și de gen?
Geneviève Djenati: Confundăm limbajul adulților cu cel al copiilor și, în mod greșit, credem că ei traduc ceea ce văd în același mod. Aceasta este forța poveștii. În funcție de propria experiență, fiecare vede un lucru diferit din istorie. Nu trebuie să amestecăm realitatea cu imaginația copilului. Nu au aceleași preocupări ca adulții.
Dar când vezi fetițele jucându-se de-a prințesele, îmbrăcându-se ca ele, ai impresia că încearcă să devină personajele cu care se identifică.
G.D: Se prefac, în același mod în care pot juca moartea sau viața. „Mă joc”, așa cum spun copiii, ceea ce arată că știu să distingă povestea de realitate. Copiii care consideră desenele o realitate sunt copii care se descurcă prost. Este doar imitație. Copiii se recunosc în caracteristicile morale și nu fizice ale unui personaj. Disney, la fel ca mulți alți producători de desene animate, provoacă întrebări copiilor despre „cum” se realizează relațiile umane. În Alba ca Zăpada, de exemplu, povestea este despre cum să supraviețuim unei rivalități, voinței altcuiva de a ne face rău. Cenușăreasa, pe de altă parte, întruchipează speranța unui copil abuzat care supraviețuiește lucrurilor dificile.
Deci nu ar trebui să fie împiedicați copiii să privească Disney?
G.D: Nu. În plus, a privi Disney nu te împiedică să devii activist feminist. Arată evoluția manierelor.
C.C.M: Lumea poveștilor poate să permită fetelor, mai mici sau mai mari să ia o pauză de la viața complicată și de la regulile pe care trebuie să le combine pentru a exista ca fete libere și, mai târziu, ca femei emancipate.
Disney + afișează acum un mesaj de avertizare înainte de unele seriale animate. Unele producții nu mai sunt accesibile de pe conturile copiilor, ci doar pe cele ale adulților. Ce părere aveți?
G.D: Este responsabilitatea părinților să discute cu copiii lor despre desenele animate pe care tocmai le-au văzut și să le pună la îndoială. Prima vizionare a unui desen animat trebuie să aibă loc în prezența unui adult și copilul trebuie să fie capabil să se exprime pe această temă.
C.C.M: Este necesară responsabilizarea publicului, chiar dacă abordarea este ambivalentă. Acest lucru se opune noțiunii de relaxare și agrement și pasivității audiovizuale pe care o caută privitorul. Suntem într-o perioadă de tranziție și societatea ne cere să fim mereu atenți, ceea ce poate fi obositor. Trebuie să facem un pas înapoi. Poți urmări Disney fiind conștient că reprezintă un trecut ridicol. Sunt ca niște cărți de istorie, urme ale trecutului.
Există, de asemenea, alternative la Disney, precum desene animate de la Studio Ghibli sau manga. De ce să nu schimbăm direct Albă ca Zăpada și Cenușăreasa cu personaje puternice precum Prințesa Mononoke sau Chihiro?
G.D: În loc să le înlocuiești, este chiar mai bine să le adaugi. Trebuie să variezi, deoarece unele desene animate tratează modul de viață și relațiile diferit. Cu cât hrănim copilul mai mult din punct de vedere cultural, cu atât îi oferim mai multe alegeri. Niciodată un film nu a făcut oamenii rasiști sau sexiști, atitudinea familiei este cea care face asta. Atitudinea părinților este decisivă. Dacă oferă mai multe tipuri de personaje unei fetițe, dar ea preferă totuși Albă ca Zăpada, este pentru că o alege pentru că asta o face fericită în acel moment. Filmul poate reflecta sau nu societatea deci ceea ce contează este ceea ce primești în viața reală.
C.C.M: Idealul este de a favoriza o abordare multiculturală. Navigarea prin această diversitate le permite copiilor să reflecteze și să-și găsească locul într-o societate complexă. Este ceea ce va face posibilă susținerea educației și construirea fericirii lor. Cu toate resursele pe care le comunicăm acestora, bogăția de imagini care există, diversitatea de la școală, viața de acasă etc., el își va face propriul amestec. Școala fericirii este alcătuită din imaginație, receptivitate și interacțiune cu adulții.