Cultura a apus| „Coronavirusul nu se transmite în transportul public sau supermarketuri, doar în teatre și cinematografe”

de Gerard-Michel Thermeau, în Contrepoints

Sub pretextul Covid, a cărui virulență nu se manifestă în transportul public, la locul de muncă sau în supermarketuri, ci doar în teatre sau cinematografe (și, mai precis, după ora 20:00), viața culturală nu mai există.

Aici vorbesc despre cultura „organică”. La cultură „în conservă”  avem acces permanent, cu toții. Dar cultura care ne îndeamnă să ne părăsim casele pentru a vedea o piesă, un concert, un film, acea cultură nu mai există.

De fapt, nu este esențial.

Metrou, serviciu, somn.

Celebrul slogan s-a împlinit. Nu datorită realității „capitalismului”, ci a realitatii „social-democrației” care a mers până la capăt în logica sa. Statul-providență, Statul-BabySitter a preluat controlul asupra noastră pentru a ne salva, fără să ne fi dorit acest lucru. Nu ar trebui să mai trăim decât pentru a munci și pentru a ne păstra sănătatea, să putem lucra și astfel să umplem buzunarele statului. Guvernul și președintele au decis acest lucru.

Metrou, serviciu, somn.

Pentru cineva ca mine, care ieșea o dată sau de două ori pe lună pentru a vedea un „spectacol live”, vremurile Covid au devenit irespirabile.

Nu mai ies din casă decât dacă vreau să-mi fac cumpărăturile esențiale. Până nu demult, acest lucru îmi permitea să cumpăr bomboane de ciocolată, dar nu puteam să mă duc să mă tund. Este adevărat că ciocolata ajută la creșterea moralului prizonierilor.

Metrou, serviciu, somn.

Evident, mi-am pierdut orice obișnuință și toată dorința de a merge în centrul orașului. Mergeam doar pe jos. De fapt, centrele orașelor sunt concepute acum exclusiv pentru pietoni, autobuze și tramvaie. Cu toate acestea, este imposibil să te plimbi fără mască. Din păcate, eu trebuie să respir când merg.

Masca, trebuie să o port toată ziua la liceu. Înțeleg necesitatea acesteia într-un spațiu închis. Îmi permite, cel puțin, să țin elevilor mei un curs „aproape normal”. Cursurile la distanță pot funcționa foarte bine în învățământul superior, dar în învățământul secundar, nu.

Dar dacă trebuie să port masca tot timpul, pe străzi pustii, nu, mulțumesc. O mulțime de oameni fac la fel ca mine. Își iau mașina. Aceasta este singura modalitate de a fi „liber” provizoriu, de a scăpa de tirania bunilor noștri stăpâni. Timpul meu de mers pe jos a fost redus la fel de mult pe cât s-au înmulțit călătoriile cu mașina.

Metrou, serviciu, somn.

Nu mai merg pe jos, așa că nu ajung sau aproape că nu mai ajung în centrul orașului. De ce să merg? Librăriile, care, după cum știe toată lumea, sunt foarte periculoase din cauza densității mari a clienților, în timp ce supermarketurile atrag doar câțiva fani, au fost demult închise. Tocmai au redeschis, dar, ce vrei, Amazon mi-a dat reflexe proaste.

Cinematografe, nu vorbesc despre asta. Zilele cinematografiei s-au terminat. Thomas Edison l-a cucerit pe Louis Lumière. Toată lumea are ochii ațintiți pe ecranele proprii. Deoarece nu sunt din generația Netflix, mă mulțumesc cu Youtube.

Și apoi, nu-i asa, este la fel ca între Amazon și librării. Nu există comparație.

Metrou, serviciu, somn.

Statul veghează asupra noastră.

Statul veghează asupra mea. Are ochii asupra mea.

Poartă masca!

Nu ieși după ora 21:00!

Deci, să trăim fericiți, să trăim mascați, să trăim meschini.

Să trăim doar pentru a munci.

Să trăim doar pentru a plăti tribut statului.

Metrou, serviciu, somn. Metrou, serviciu, somn.