Creierul uman distorsionează percepția asupra epidemiei. Prejudecățile îți limitează imaginea de ansamblu

Acestea sunt numite „prejudecati cognitive”, adica iluzii mentale care ne perturbă percepția. Nimeni nu scapă de ele, nici măcar experții în coronavirus. Ele interferează în mod firesc cu judecata noastră, deoarece creierul nostru este creat în acest fel.

Conceptul de “prejudecată cognitiva” a fost introdus la începutul anilor 1970 de către psihologii Daniel Kahneman (laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2002) și Amos Tversky pentru a explica anumite tendințe de a lua decizii iraționale în domeniul economic. De atunci, științele comportamentale, psihologia cognitivă și socială, au identificat și studiat aceste prejudecăți.

Aceste scurtături rapide de gândire au o funcție: ne permit să decidem rapid, intuitiv, când este necesar. Dar pot fi contraproductive, chiar dăunătoare, atunci când ne împiedică să gândim „corect” prin perturbarea percepției noastre. Științele comportamentale studiază aceste prejudecăți, există aproximativ o sută. Cunoașterea lor îți permite să le contracarezi.

La începutul crizei

Prima prejudecată care ne-a lovit la începutul crizei este prejudecata de creștere exponențială: ne determină să subestimăm viteza de creștere a virusului, atunci când curba este exponențială. Creierul nostru este obișnuit să adauge, dar nu să înmulțească cu același număr. Aceasta este dificultatea de a cuantifica creșterea exponențială a unei epidemii.

Laurent Hermoye este doctor în științe medicale, șef al companiei Imagilys și profesor universitar. El este pasionat de aceste prejudecăți cognitive: „La un moment dat, creierul gândește mai mult liniar: 2 + 2 + 2 + 2. Acest exponențial (2 x 2 x 2 x 2…) este o dificultate pentru creier”. Cercetătorii germani au aplicat teoria în contextul epidemiei. În trei studii, ei au concluzionat că au găsit dovezi ale unei prejudecati de creștere exponențială în percepțiile oamenilor asupra răspândirii coronavirusului, ceea ce înseamnă că oamenii percep în mod eronat creșterea exponențială a virusului.

Apoi, există prejudecata de optimism: în februarie, când am auzit cifrele din China, s-a produs „prejudecata de optimism”: „Este în China, foarte departe de noi, au existat deja alte coronavirusuri care nu au ajuns în Europa”. Prejudecata de optimism a funcționat mult la începutul crizei.”

Aceste două prejudecăți au avut tendința să ne facă să subestimăm criza de la început.

În acest moment

O prejudecată puternică la locul de muncă în această fază a epidemiei este prejudecata de confirmare. Exemplu: Susținătorii hidroxiclorochinei vor citi numai publicații care le întăresc convingerea; la fel și adversarii. „Putem vedea puțin din polii care sunt creați și în rândul medicilor, al experților, în politică, în rândul populației”, explică Laurent Hermoye.

„Pentru măsurile legate de restricțiile de sănătate, este același lucru. Vedem că experții au început cu o logică de izolare care a fost corectă, dar probabil că o prejudecata de confirmare îi împinge mai degrabă să rămână în aceeași logică. Vorbim și despre o „prejudecată de status quo”: avem o anumită inerție, rămânem așa cum este acum. „

Oamenii de știință nu sunt imuni la aceste prejudecăți, deoarece creierul lor nu este configurat altfel. Prin urmare, există o miză specială în reducerea acestor prejudecăți cognitive.

Olivier Klein, profesor la Facultatea de Științe Psihologice și Educație de la ULB, explică: „Întreaga logică a unei bune abordări științifice este să rămâi alert și sensibil la informațiile care merg impotriva punctului propriu de vedere. Iar când vedem cum evoluează epidemia, situația schimbându-se radical de la un moment la altul, informații despre tratamente, despre cele mai bune măsuri de protecție care uneori evoluează săptămână după săptămână, este absolut necesar să rămânem vigilenți. Prejudecățile cognitive sunt cu atât mai periculoase, deoarece deseori tind să ne plaseze într-o situație în care, în cele din urmă, rămânem în aceeași stare de spirit: ne întărim credințele anterioare. „

Prejudecata riscului zero

Această tendință de risc zero implică concentrarea asupra reducerii unui singur risc la (aproape) zero (cum ar fi răspândirea coronavirusului), în timp ce alte măsuri de reducere a riscului pot fi mai indicate. „Creează un fel de obsesie asupra unui anumit risc pe care dorim să îl aducem cât mai aproape de zero, și anume riscul ca pacienții să fie bolnavi sau să moară din cauza coronavirusului, în timp ce alte măsuri mai cuprinzătoare ar putea reduce riscul global de deces.”.

Alte prejudecăți

Prejudecata disponibilității: aceasta estimează o probabilitate a unui eveniment pe baza a cât de ușor ne imaginam o apariție a acelui eveniment. De exemplu, dacă vă spun că mama mea, în vârstă de 89 de ani, a murit într-o casă de bătrâni din cauza unei infectări, o să credeți că este COVID-19, deoarece posibilitatea vă vine imediat în minte. Cu toate acestea, nu este cazul și există o multitudine de alte posibilități. „Cascada disponibilității” este o extensie a prejudecății disponibilității: este amplificarea acestui efect de către informațiile transmise în mass-media.

Prejudecata retrospectivă: constă în a crede că știm ce ar fi trebuit făcut la începutul crizei. Deciziile luate în martie sunt analizate prin prisma a ceea ce se știe astăzi, când la momentul respectiv, cursul evenimentelor nu era cunoscut.

Euristica afectului: amplifică efectul percepției pozitive sau negative a unui concept asupra luării deciziilor. Exemplu pentru coronavirus: frica.

Această listă nu este exhaustivă: există încă multe prejudecati cognitive.

Cum să scapi de prejudecăți?

Prima modalitate de a corecta aceste prejudecăți este de a fi conștienți de ele. Acesta este un prim pas în reducerea acestora. Acest lucru te face să te întrebi dacă nu ești părtinitor în raționamentul tău. Consultarea unor surse contradictorii, care nu ne susțin convingerile, este un exercițiu bun. Cu toate acestea, algoritmii social media tind să ne arate postări relevante pentru interesele și comunitățile noastre, ceea ce creează o bulă părtinitoare.

Sursa: RTBF