Vești bune, în sfârșit. Cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam au măsurat pericolul pe care îl reprezintă micropicăturile emise de persoanele infectate atunci când tusesc, strănută, cântă sau vorbesc, particule care plutesc apoi câteva ore în aer. O descoperire majoră în domeniul științific, deoarece capacitatea acestor micropicături de a infecta a fost subiectul unei dezbateri intense în ultimele luni.
Conform acestei lucrări, publicată marți în revista Physics of Fluids, micropicăturile, numite și aerosoli, poartă doar o mică doză de SARS-CoV-2. Acestea prezintă, prin urmare, doar un risc limitat, cu excepția anumitor situații. „Pericolul aerosolilor a generat numeroase discuții științifice, din păcate prea des bazate pe emoții și nu suficient pe fizică, dar aceasta este, totuși, o problemă de fizică”, crede Daniel Bonn, profesor de fizică la universitatea din Amsterdam și autorul principal al studiilor.
Picături mari și micropicături
Pentru a înțelege scopul acestei lucrări, trebuie mai întâi să ne amintim că există mai multe tipuri de picături. Cele mai mari sunt emise de tuse, strănut sau saliva. Consensul științific este clar: acestea sunt cele mai periculoase, deoarece transportă cu ele cantități mari de virus, suficient pentru a infecta o persoană sănătoasă care le inhalează sau le ingerează după ce a atins un obiect contaminat. Din fericire, deoarece aceste picături sunt grele, ele cad pe pământ la aproximativ un metru, ceea ce explică necesitatea respectării unei „distanțări”.
Cele mai mici, numite micropicături sau aerosoli, sunt emise și prin tuse, strănut, dar și cântând, strigând sau chiar vorbind. Deoarece sunt mai ușoare, pot „pluti” în aer câteva ore, înainte de a cădea la pământ. Mai multe studii – inclusiv două publicate în New England Journal of Medicine – au confirmat că aceste micropicături pot transporta și particule virale de Sars-CoV-2. Dar pot ele transporta suficient virus pentru a reprezenta a pericol? Comunitatea științifică consideră că micropicăturile nu sunt, probabil, periculoase în aer liber, dar întrebarea este dacă riscul este semnificativ în spațiile închise, în special în cele care care nu sunt corespunzător ventilate.
Scanner laser și modelare computerizată
Echipa lui Daniel Bonn a efectuat, prin urmare, mai multe experimentate de laborator, menite să măsoare cu precizie „contribuția relativă a aerosolilor în propagarea SARS-CoV-2”. Mai întâi au închis oamenii într-o cameră întunecată și le-au cerut să tușească și să vorbească în fața unui scanner cu laser. Apoi au repetat experimentul cu un pulverizator cu apă si au comparat. Înarmați cu aceste observații, cercetătorii au dezvoltat apoi modele computerizate pentru a măsura modul în care micropicăturile se răspândesc prin aer și cât timp persistă acolo. Apoi au estimat probabilitatea infectării prin inhalarea aerosolilor în același spațiu, folosind cunoștințele actuale despre încărcătura virală și contagiozitatea SARS-CoV-2.
„Tot ce a rămas a fost să stabilim dacă acest număr de particule este suficient pentru a contamina pe cineva. Există estimări care spun ca trebuie să inspiri între 100 și 1000 de particule de Sars-CoV-2 pentru a te îmbolnăvi – această cifră se poate schimba în continuare, deoarece studiile nu oferă detalii cu privire la acest punct – dar calculele noastre arată că există atât de puțină încărcătură virală în micropicături, încât nu constituie un vector major de transmisie„, rezumă autorul principal al studiului.
Aerosolii prezintă un risc „foarte limitat”
Concret, cercetătorii au calculat numărul de particule dintr-un nor de aerosoli emis de o persoană care tușea într-o cameră. Apoi au măsurat riscul ca o persoană sănătoasă să intre în acea cameră X minute mai târziu și să rămână X minute în încăpere. „Calculând cantitatea de virus care plutește în aer și cantitatea pe care o inhalezi în funcție de timpul de ședere, este posibil să măsori riscul. În opinia noastră, acest risc este foarte limitat, deoarece aerosolii conțin foarte puțin virus”. Astfel, o persoană care intră într-o cameră la câteva minute după ce un purtător al coronavirusului cu simptome ușoare a tușit, probabilitatea infectării rămâne „destul de scăzută”. Devine și mai slabă dacă persoana infectată este asimptomatică și dacă sistemul de ventilație din cameră este eficient.
Pe de altă parte, riscul crește dacă o persoană sănătoasă stă câteva ore cu o persoană infectată, într-o cameră slab ventilată, cum ar fi un lift, o sală de ședințe etc. „Și dacă stai câteva ore într-o cameră, chiar aerisită, cu o persoană care produce mulți aerosoli, riscul există și acolo”, precizează fizicianul. Unii oameni produc mai mulți aerosoli decât alții, pentru că sunt foarte vorbăreți sau pentru că tusea lor este mai puternică.
Luând în considerare măsurătorile producției medii de aerosoli, cercetătorii spun că este „relativ sigur” să stăm în clădiri bine ventilate, cum ar fi aeroporturi, birouri moderne. Ei propun să pună calculele la dispoziția comunității științifice, dar și a autorităților din domeniul sănătății, astfel încât să poată efectua analize de risc foarte precise în funcție de locațiile studiate.
Autorii studiului cred că rezultatele lor confirmă interesul instalării unui sistem eficient de climatizare, dar și pur și simplu aerisirea încăperilor. Ei adaugă că studiul lor demonstrează, de asemenea, interesul de a purta măști chirurgicale și de a respecta distanțarea, deoarece acest lucru limitează contaminarea prin picături mari. „Nu există un risc zero, dar pentru aerosoli, acesta rămâne foarte limitat dacă există o bună ventilație a spațiilor, rezumă prof. Bonn. Dacă doriți să reduceți la minimum riscul de infecție, păstrați distanța de 1,5 metri, purtați o mască și nu uitați să vă spălați pe mâini”.
Sursa: L’Express