«Dacă izolarea din primele săptămâni a fost benefică pentru organizarea îngrijirii pacienților spitalizați, acum trebuie să punem capăt acestui tip de medicină sanitară preventivă care paralizează întreaga țară. Prevenirea circulației unui virus este o iluzie », scrie profesorul Alexandre Carpentier. « Peste 60% din populație va fi afectată, indiferent de nivelul de restricții.»
De Alexandre Carpentier – șef al secției de neurochirurgie a spitalului Pitié-Salpêtrière, Franța
La jumătatea lunii martie, lumea a încetat s-a oprit, ‘virusată’ de Covid-19. Șase luni mai târziu, măști chirurgicale ascund fețele oamenilor de pe fiecare continent. Teama de contaminare imobilizează… Dar este rezonabil să o lăsăm să sufoce țări întregi? Are sens să o lăsăm să ne sugrume?
Izolarea din primele săptămâni a fost benefică pentru organizarea îngrijirii pacienților în spitale, dar sunt împotriva faptului că la începutul acestui nou an școlar, deoarece trei copii dau rezultate pozitive la Covid-19, școli întregi se închid, trimițând o mulțime de părinți și copii înapoi în case. Protestez impotriva faptului că acest virus servește ca un alibi pentru toate dezangajamentele noastre: acestea sunt mult mai ucigașe.
Un copil care renunță la scoală, un antreprenor care se sinucide, un manager care își concediază angajații nu merită să fie eliberați de excesul nostru de precauție?
Putem să revenim la rațiune și să punem capăt acestui medicament preventiv sanitar de grup care ne paralizează? Numărăm decesele Covid, dar am putea aminti toate celelalte victimele colaterale? Sinucideri, depresie, sărăcie și excludere, supra-îndatorare, concediați, pacienți non-Covid și falimente? Un copil care renunță la școală, un antreprenor care se sinucide, un manager care își concediază angajații nu merită să fie eliberați de excesul nostru de precauție?
Circulația este viața unui virus
Este o iluzie că am putea preveni circulația unui virus. Peste 60% din populație va fi afectată, indiferent de nivelul de constrângere al regulilor de sănătate. Asta se va întâmpla oricum și nu va fi „vina nimănui”. Este viața unui virus.
În fiecare an, oamenii mor din cauza gripei, în ciuda faptului că sunt vaccinați. Prin urmare, controlul unui virus este doar parțial. Va fi la fel când vom avea antidotul pentru Covid. Să ne amintim, de asemenea, că 80% dintre persoanele ucise de gripa sezonieră sau Covid-19 au peste 75 de ani: la ce vârstă moartea are dreptul să-și ia prada fără ca acest lucru să fie pus pe seama altora?
Deci, să ne reluăm cursul vieții, să ne asumăm riscul de a fi contaminați, așa cum am făcut întotdeauna. „Protejarea indiferent de cost” va avea un efect de bumerang prea mare pentru a putea continua să mai trăim mult timp în acest mod.
Să testăm, să izolăm, dar să nu închidem
Deci, să nu mai vorbim despre izolare pe scară largă. Să ne păstrăm măștile și gelurile hidroalcoolice: ele ne protejează individual și colectiv prin eliminarea contaminărilor. Acest lucru evită supraaglomerarea serviciilor de sănătate și, de facto, permite o îngrijire mai bună. Aceasta este responsabilitatea noastră: un angajament din partea fiecăruia și o responsabilitate comună.
Lăsați-i pe cei testați pozitiv să se izoleze pentru a-i proteja pe ceilalți. Dacă un elev are test pozitiv, să nu închidem școala! Dacă un angajat este „Covid pozitiv”, să nu închidem afacerea! Lăsați-i pe cei care sunt fragili din punct de vedere medical să se izoleze.
Sacrificiul unei generații
Să eliberăm de orice responsabilitate morală directorii de școli, oamenii de afaceri și guvernanții, astfel încât viața să nu se oprească, astfel încât consecințele asupra societății să nu devină si mai grele. Încetinirea economică a unei țări poate afecta mai multe generații. Astăzi sacrificăm viitorul, ne sacrificăm tinerii.
Deci, să acceptăm riscul de a fi în viață și să ne trăim viața. Aici stă adevărata noastră responsabilitate.
Sursa: Les Echos