Coronavirus: există, probabil, mai mulți „pacienți zero” ai epidemiei, în Franța

Imaginează-ți că virusul este o poveste lungă de 30.000 de litere (genomul virusului este format din 30.000 de nucleotide), iar epidemia este un joc imens de „telefonul fără fir”. De fiecare dată când mesajul se repetă, are șanse mari de a fi schimbat, deoarece virusul suferă mutații. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, schimbările sunt doar greșeli de ortografie minore, care nu se vor păstra în timp. Dar din când în când, un cuvânt își schimbă sensul și odată cu el întregul mesaj. Acesta este riscul unei mutații majore a virusului.

Disciplina consacrată studiului propagării acestor „povești” și transformărilor succesive este filogenetica. Este o știință la fel de puternică pe cât este de neconcordantă, capabilă să stabilească legături între aceste „narațiuni genetice” și să se întoarcă în timp pentru a descoperi momentele când acestea s-au transformat.

Cercetătorii de la Institutul Pasteur au analizat 97 de genomuri ai virusului, extrași la întâmplare în Franța, între 24 ianuarie și 24 martie. În acest caz, analiza este puțin mai complexă decât de obicei, deoarece rata medie de modificare a „istoricului”, genomului virusului, este foarte lentă: în medie, una până la două litere pe lună. „Întrucât virusul este foarte omogen și epidemia este foarte rapidă, trebuie să fim ageri în interpretările noastre”, avertizează Etienne Simon-Lorière, care a condus acest studiu de la Institutul Pasteur. „Am putea avea 10 categorii diferite ale virusului, provenind din 3 țări diferite, fără a fi neapărat în stare să ne dăm seama, deoarece tulpinile care circulă sunt apropiate. Uneori se disting doar prin una sau două mutații.”.

„Norocul joacă un rol important”

Având în vedere această avertizare, ce concluzii putem trage din aceste analize? Mai mult de 90% dintre tulpinile care circulă în Franța aparțin uneia și aceleiași familii numeroase, numite clade (G-ul din nomenclatura pe care o vom folosi în continuare, dar există și altele). „Dintre toți vecinii noștri europeni, mai degrabă vedem cele trei clade identificate (G, S și V) care circulă”, analizează cercetătorul. Prima tulpină a acestei clade s-ar putea întoarce la jumătatea lunii ianuarie, având originea în nordul Frantei. „Dar aceasta este o estimare imprecisă în acest stadiu”, avertizează Étienne Simon-Lorière. Ar putea reapărea mai devreme, mai târziu sau în altă parte. Cea mai veche tulpină  a valului epidemic ar fi venit direct din China, sau ar fi tranzitat prin Italia. „Dar nici alte piste nu pot fi excluse”, a spus cercetătorul. De asemenea, datele lipsesc cu desăvârșire în estul Franței, unde se crede că adunarea evanghelică din Mulhouse a jucat un rol important în răspândirea virusului.

Dacă acest clad G este foarte des întâlnit în Franța, există, în același timp, diferențe suficient de mari între tulpini pentru a crede că a fost „alimentat” de mai multe variante apărute treptat. Pe scurt, nu ar exista un singur „pacient zero” responsabil pentru toate cazurile, ci mai multi. „Virusul nu ar fi avut timp să se schimbe atât de mult într-un timp atât de scurt”, spune Étienne Simon-Lorière. Și asta fără să luăm în calcul 10% din tulpini, mai „exotice”, care circulă în anumite regiuni. Dacă vrem să găsim strămoșul comun tuturor variantelor din Franța, trebuie să urmărim Asia, probabil… Epidemia nu s-a întâmplat peste noapte.

Ce rol trebuie atribuit în acest caz pacientului pre-epidemic, din 27 decembrie, care tocmai a fost identificat în registrele de la Spitalul Avicennes din Bobigny? La acea vreme, virusul nu circula prea mult în Franța. „Când puțini oameni sunt infectați, norocul joacă un rol important, iar stingerile epidemiilor sunt frecvente”, a declarat Samuel Alizon, director de cercetare CNRS, specialist în modelarea răspândirii bolilor emergente. Prin urmare, este puțin probabil ca fiecare caz importat să se răspândească, fie că intră sau nu sub incidența autorităților de sănătate. În medie, o persoană infectează alte trei. Dar aceasta este doar o medie. Pentru a folosi analogia telefonului, există vorbitori puternici („superspreaders”) și oameni timizi (care nu contaminează pe nimeni).

Probabilitatea ca un lanț de transmitere să fie „rupt” este, evident, mult mai mare atunci când sunt identificate timpuriu cazurile suspecte. „In actuala epidemie nu mai regăsim primele tulpini identificate în Franța, la sfârșitul lunii ianuarie și începutul lui februarie”, adaugă Étienne Simon-Lorière. Dovadă că izolarea pacienților și funcționează pe termen lung. Este, așadar, o lecție pentru viitor.