de Olivier Maurice, pentru Contrepoints
Într-o lume în care informația nu a fost niciodată atât de prezentă și atât de accesibilă, este cu adevărat uluitor să vedem decalajul dintre percepție și realitate când vine vorba despre epidemia Covid.
Cifra care reprezintă, fără îndoială, cel mai bine această nebunie care pare să fi invadat societatea, este diferența dintre numărul real de decese atribuite coronavirusului și percepția cetățenilor: francezii cred că epidemia a fost de 100 de ori mai fatală decât în realitate, americanii de 225 de ori, iar germanii dețin recordul. Potrivit acestora, au fost de 300 de ori mai multe decese decât arată cifrele oficiale.
Contradicții numerice
Un bun exemplu al isteriei pe care o poate genera avalanșa cifrelor este dezbaterea provocată de o un paragraf din raportul săptămânal al CDC, agenția centrală de sănătate din SUA:
„Covid-19 a fost singura cauză menționată pentru doar 6% din decesele înregistrate. Pentru restul, au fost raportate mai multe cauze asociate cu Covid-19. În medie 2,6 afecțiuni sau comorbidități.”.
Desigur, nu înseamnă că doar 6% dintre oameni au murit din cauza Covid și că 94% au murit cu Covid, dar spus mai prozaic înseamnă că 6% dintre certificatele de deces nu includeau niciun detaliu despre starea de sănătate a victimelor.
Privind atent la tabelul CDC, ne dăm seama că faimoasele „comorbidități” care ar trebui să caracterizeze „populațiile cu risc” sunt într-un număr mult mai mic în tabelul care enumeră cauzele decesului decât procentele presupuse a fi prezente în populație…
O inconsecvență poate ascunde întotdeauna o alta!
Cifre incoerente și false speranțe, ne putem considera fericiți când auzim două comentarii care trag concluzii diametral opuse despre cifre absolut identice. Măcar putem înțelege imediat că cel puțin unul dintre cele două comentarii este greșit.
Nu putem să nu fim surprinși atunci când vedem apariția unor explicații complet excentrice, cum ar fi această teorie a unei conspirații organizate de Bill Gates, bazată pe nanoparticule și cipuri RFID, care este atât de magnifică în poezie pe cât este de suprarealistă.
Contradicții medicale
Povestea măștilor care au trecut în câteva săptămâni de la „total inutile” la „obligatorii în toate circumstanțele” ilustrează perfect pierderea reperelor care pare să fi lovit și autoritățile din domeniul sanitar.
Nici nu mai este nevoie să revenim la concursul de argumente cu privire la eficacitatea (sau nu) a hidroxiclorochinei, nici la al doilea val care se va manifesta în cele din urmă într-o zi (sau nu), cu privire la eficacitatea (sau nu) a izolării, la utilitatea (sau nu) a unui vaccin, sau la speculațiile apocaliptice ale numărului de victime…
Certurile generalizate, care au transformat lumea oamenilor de știință și a savanților într-o arena de box, resping posibilitatea unei concluzii ferme, într-un univers al divagărilor și ipotezelor.
Apoi îmi vine în minte propoziția scrisă de Molière în « L’Amour medecin »: „Nu trebuie să spunem niciodată: o persoană a murit de febră și de o durere în piept, ci: a murit de patru medici și doi farmacisti.”.
Contradicții stiințifice
Chiar și celor care au studiat fenomenul săptămâni de-a rândul le este aproape imposibil să răspunda în mod rezonabil la multe întrebări, si asta după șase luni de informare prin canalele media și o avalanșă de peste 20.000 de studii științifice publicate pe această temă.
Cum putem explica, de exemplu, că există un raport de 1 la 3 între cifrele mortalității dintre Belgia și Olanda, când nu există alte două țări în lume care să fie mai apropiate și mai asemănătoare în ceea ce privește geografia, densitatea și populația?
Apărătorii scăderii economice și colapsologii probabil că sunt în al noulea cer: ne-am întors în anul 1000 sau în momentul marilor epidemii: știința și tehnologia par să fi dispărut complet și ritualurile păgâne au revenit.
Și în viața reală?
Din fericire, lumea reală își continuă mersul.
O călătorie rapidă pe site-urile autorităților sanitare pentru a vedea în câteva clicuri evoluția reală a epidemiei și pentru a ne face o idee despre riscul implicat.
Un mic tur pe rețelele de socializare: un like la un articol anti-măști, altul la un articol pro-vaccin, nu se știe niciodată.
O privire amuzată spre mașinile poliției care trec pe strada, ocupate de polițiști care discută între ei fără măști. Ne înscriem la cursuri de sport pentru anul care vine. Ne petrecem timpul pe terasele cafenelelor deoarece nimeni nu a găsit încă o soluție pentru a bea un pahar cu fața acoperită de mască.
Încă îl mai sunăm din când în când pe vărul vecinului care este asistent medical la spital, doar ca să fim siguri…
Psihoza: pierderea contactului cu realitatea
Ar trebui, poate, să interzicem jurnaliștilor de pe canalele de știri să urmărească serialele de groază, în special The Walking Dead, Cernobyl și The Handmaid’s Tale. La fel cum ar trebui să li se interzică politicienilor să cheltuiască bani care nu sunt ai lor.
Lumea reală nu este acest univers virtual în care se învârte toată această mică lume a politicienilor și a canalelor mass-media care, asemenea copiilor răsfățați, țipă în premanență pentru a ocupa tot spațiul și pentru a fi luați în seamă. Acest microcosmos care are nevoie de iubire și recunoaștere devine din ce în ce mai aberant pe măsură ce ocupanții săi pierd din ce în ce mai mult contactul cu realitatea.
Lumea reală se descurcă foarte bine: supermarketurile sunt pline, comerțul electronic crește, chiar la viteză maximă. Străzile nu s-au umplut de jefuitori canibali.
Psihoza care a invadat lumea nu vine de la virus. Răul se prepară de ani de zile. Obezitatea complexului politico-media pur și simplu a intrat în faza 2 și a ajuns la creier.
Covid este o boală care afectează mai grav pacienții vârstnici cu comorbidități multiple, în special cei cu obezitate.
Statul este un pacient obez și în vârstă, cu comorbidități multiple. Primul simptom a fost o febră mare, care l-a determinat să pună toată lumea în izolare. Apoi, după o perioadă de răgaz vine asfixierea și conectarea la ventilatorul magic al banilor. În cele din urmă, se dezvoltă multiplele boli cronice care au afectat pacientul de ani de zile și pentru care s-au preferat tratamentele cu cataplasme și homeopatia, în locul intervenției chirurgicale.
Virusul nu îi înnebunește pe oameni, deși o expunere prea mare la psihoza paranoică care se scurge peste tot poate altera uneori bunul simț al unora.