Conceptul « nudge » (în traducere, « ghiont ») provine din științele comportamentale și a fost teoretizat în 2008 de doi economiști americani, Cass Sunstein și Richard Thaler (câștigător al Premiului Nobel pentru economie în 2017). Pe coperta cărții lor, un elefant adult îndrumă un elefant mic. Principiul „nudge” este uneori descris ca „paternalism liberal” sau „manipulare blânda”: plecând de la cunoașterea detaliată a mecanismelor de alegere, uneori iraționale, ale unor indivizi, îi conduce spre cea mai bună alegere pentru ei înșiși și pentru alții.
Când guvernul vrea ca oamenii să renunțe la măștile FFP2 și la cele chirurgicale în favoarea personalului medical, el numește măștile textile ca fiind măști pentru „publicul larg”. Este un „ghiont”.
Pentru a-i face să înțeleagă că nu ne confruntăm cu o epidemie, guvernele aprind spiritele în fiecare seară, publicând numărul deceselor. „Nudge” din nou.
Pentru a-i face să se gândească de două ori înainte de a ieși din case, li se cere să completeze un certificat complex. Tot „nudge” .
„Normalul devine « vaccinare »”
Liderul „nudge” din Franța este compania de sondaje și consultanță BVA, sub conducerea directorului său general, Eric Singler. Într-un spot publicitar destinat clienților săi, BVA laudă virtuțile „nudge”: „putere remarcabilă la un cost foarte mic”.
Următorul „nudge” la care se gândește Éric Singler: încurajarea oamenilor să facă vaccinul. „Nudge” se cântă pe mai multe corzi, explică el. În primul rând, este vorba de facilitarea alegerii „corecte”: „cu cât creezi mai multe centre de vaccinare, cu atât creezi mai multe puncte de decizie”.
« De fiecare dată când trec pe lângă o farmacie trebuie să văd „posibilitatea de vaccinare”. Acest lucru mă determină să-mi pun întrebarea: „Fac asta, nu o fac?” spune Éric Singler, CEO al BVA.
Cealaltă cheie, spune el, este presiunea normei sociale: „Te poți vaccina oriunde, milioane de oameni se vaccinează în întreaga lume. Alegerea e implicită, normalul devine vaccinarea. Într-o zi îmi spun:„ Hai, o fac!’ „.
Emmanuel Macron și „nudge”, o poveste de victorie
Executivul nu a așteptat criza sănătății ca să se intereseze de „nudge”. Prima notă pe care compania BVA a produs-o pentru Emmanuel Macron a fost în 2014, când era ministru al economiei. El dorea o „unitate de nudge”, cum avea Barak Obama în Statele Unite sau David Cameron în Marea Britanie, amândoi pasionați de științele comportamentale. Barak Obama l-a angajat chiar pe profesorul de la Harvard, Cass Sunstein, la Casa Albă. Fostul președinte american a folosit „nudge” în dezvoltarea politicilor publice, de exemplu pentru a facilita accesul studenților defavorizați la sistemul de burse sau pentru a încuraja angajații să economisească pentru pensie.
În 2014, în Franta, proiectul a eșuat în cele din urmă. Serviciile BVA, pe de altă parte, a fost din solicitate trei ani mai târziu, pentru a stimula campania lui Emmanuel Macron la prezidențiale.
„Probabil că Emmanuel Macron ar fi câștigat oricum, elanul era bun. Este dificil să se cuantifice impactul științei comportamentale, dar da, cred că am contribuit la victorie”, mai spune Éric Singler.
„Nudge, o mică parte a aisbergului”
„Partea de nudge poate fi cu adevărat utilă atunci când vrei să schimbi comportamentul”, dar este „adesea limitată la un fel de exercițiu de creativitate, în jurul unor soluții care sunt menite să fie mai stimulative, mai puțin costisitoare”. Dar el concluzionează: „Pentru a face o paralelă cu pandemia actuală, « nudge » este un fel de gest de prevenție, adesea util, dar cu utilizare limitată”.
Sursa: France Info