Dacă în articolul anterior am vorbit despre soiurile de cafea (Arabica și Robusta), astăzi abordăm problematica gustului în puțin mai mult detaliu.
Știm acum că este mai dificilă și mai laborioasă recolatarea cafelei Arabica, pe când Robusta are pretenții mai puține. Prin urmare, Arabica va avea cam tot timpul o etichetă mai scumpă. Asta nu înseamnă că nu există cafele Robusta de calitate, dar chiar și așa, trăsăturile principale de gust și corpolență a boabelor Robusta rămân aceleași – mai puțină dulceață, uleiuri și un gust amar pronunțat.
Multă lume în ziua de astăzi (vorbind acum în mod specific de România), preferă la cafea o culoare complet neagră, acel negru opac și un gust amar. Am auzit des spunându-se la o cafea de specialitate preparată la filtru, păreri precum “Are gust de ceai, mai mult decât de cafea”. Lumea asociază aromele și notele aparte cu ceaiurile, băuturi la care se așteaptă să fie parfumate. Nicidecum la o cafea, dar asta pentru că acest val nou de Specialty Coffee este relativ tânăr în România. A văzut un boom abia în ultimii 5 ani și până atunci, (nu mai vorbim de generația bunicilor și a părinților noștri), majoritatea erau obișnuiți cu mix-urile cafelelor Arabica/Robusta din magazine sau chiar pur și simplu boabe Arabica. Iată o posibilă explicație a faptului că mulți simt nevoia de a pune zahăr în cafea – să combată gustul amar. Avem și influențele balcanice care au dus poate la obiceiul zahărului în cafea – „turceasca”, în mod original, se îndulcește în ibrik, iată, deci, o altă posibilă sursă a obiceiului.
Gradul de prăjire influențează enorm gustul lichidului pe care îl extragem din bobul măcinat – indiferent că preparăm la filtru, espresso, moka, turcească sau alte metode moderne. Dar pentru cei care sunt în căutare de cofeină, iată o veste: un espresso (care se prepară din cafea prăjită intens), conține mai puțină cofeină decât o cafea preparată la fitru.
Bobul prăjit intens pierde din aromele originale ale cafelei, expunerea lungă la temperaturi ridicate scot din bob esența naturală și cofeina. Un bob de cafea cu prăjire mai puțin intensă va avea arome mai puternice și cofeină mai multă. La o prăjire intensă, dark roast, deja aromele naturale ale cafelei sunt eclipsate de aroma dată de prăjire, vor fi mai amărui și mai seci, iar cantitatea de cafeină scade mult față de bobul prăjit slab.
Cafeaua de specialitate da, este mai scumpă, însă sunt numeroase motive pentru care e așa. De regulă importatorii (cafenelele și prăjitoriile de specialitate) lucrează direct cu fermierii, iar prețul plătit este unul corect față de aceștia. Totodată, resursele puse în lucru pentru obținerea unui bob calitativ în final, sunt mai multe, condițiile de creștere mai speciale.
Până la urmă, în domeniul cafelei e la fel ca în oricare alt domeniu culinar. Ai produsele de bază și variantele premium, de calitate mai înaltă. Dacă poți găsi un vin pe rafturile supermarket-urilor la 12 lei, la fel de bine poți găsi unul cu 50 – 100 de lei, la o calitate mai bună, cu o atenție la detalii mult mai mare în procesul de preparare.
Până la urmă, detaliile, puse cap la cap, fac un întreg, nu-i așa? Dacă ele sunt calitative, întregul nu poate fi altfel decât unul reușit.
Vorba aia, „Life is too short to drink bad coffee”. Nu-i așa?
Pe curând! Și nu uita – Coffee Smart!