Clasificarea focarelor nu determină riscul contaminării. Unde ne infectăm, de fapt?

Unde și cum suntem cei mai expuși riscului de a ne contamina cu Covid-19? Este locul de muncă o zonă de risc, așa cum pare să indice ultimul raport epidemiologic din Franta? Restaurantele, supuse acum unor restricții foarte puternice, sunt totuși posibile focare? Ar trebui interzise cumpărăturile din supermarketuri, din cauza sistemelor de aer condiționat care ar putea favoriza răspândirea virusului?

De la începutul epidemiei, aceste întrebări au fost pe buzele tuturor, dar nu și-au găsit răspunsuri foarte clare. Studiile realizate până în acest moment nu sunt cocludente. „Avion, restaurante… unele indică posibile locuri sau situații cu risc, dar acestea sunt doar ipoteze, nu avem încă certitudini reale”, explică Michèle Legeas, profesoară la Școala de Studii Avansate în Sănătate Publică din Franța.

„Este o problemă majoră de sănătate publică. Oamenii sunt pierduți, au nevoie de răspunsuri concrete. Dacă vrem ca aceștia să continue să respecte măsurile de purtare a măștii și distanțare cu aceeași disciplină, ei trebuie să înțeleagă de ce le cerem să facă un astfel de efort.”, spune el.

Întreprinderile, pe locul 1?

Prin urmare, în cadrul întreprinderilor, conform cifrelor oficiale, găsim cel mai mare număr de focare (24,9%), apoi urmează universitățile și școlile (19,5%) și cercul familial sau cel al prietenilor (18%). Cu excepția faptului că aceste focare nu spun prea multe despre modul de expunere la virus: „Când detectăm că, într-o școală, sunt afectați cinci elevi, nu se spune cum acești elevi s-au infectat cu Covid-19 sau unde. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla la școală, dar și în altă parte ”, explică Michèle Legeas.

O altă problemă: „Depinde de cât de repede se fac testele. Dar sistemul este încă blocat. Din toate aceste motive, focarele nu pot fi, așadar, considerate un indicator al situației epidemiologice ”, spune Mircea Sofonea, lector în epidemiologia bolilor infecțioase la Universitatea din Montpellier.

Facultate, birou, case de bătrâni… unde ne contaminam?

Cum putem atunci să protejăm activ populația? În ultimul său aviz, Consiliul Științific, un organism responsabil cu consilierea guvernului, nu și-a ascuns îngrijorarea cu privire la această lipsă de date. „Cunoașterea locului infectării este foarte importantă în determinarea intervențiilor care trebuie puse în aplicare pentru a lupta împotriva răspândirii epidemiei”, subliniază membrii acesteia.

„În prezent, în Franța, în afara focarelor, nu este posibil să se identifice locul infectărilor, din lipsa datelor disponibile. În afara focarelor, este urgent ca studiile operaționale să înceapă pe acest subiect. În Wuhan, China, în medie o persoană contaminată a infectat alte 2. În Franța, o persoană infectează aproape 3. Acesta este un semn că se întâmplă ceva aici.”, notează Mircea Sofonea.

„De la începutul epidemiei, ar fi trebuit să lansăm studii de teren. De exemplu, observând cum au mers lucrurile în două municipii de aceeași dimensiune, dar cu specificități diferite: una cu, de exemplu, anumite tipuri de afaceri, cealaltă nu. Echipele de cercetare și-au propus să realizeze acest tip de muncă. Din păcate, din lipsă de bani, acest lucru nu a reușit și ne împiedică acum să controlăm epidemia și acceptabilitatea măsurilor impuse.”, se plânge el.

„Acum trebuie să acționăm”

„Putem înțelege că autoritățile sanitare au fost luate prin surprindere, dar acum trebuie să acționăm”, insistă ea. Potrivit ei, trebuie, fără îndoială, să ne uităm la codurile noastre sociale. Decizia de a închide barurile și restaurantele a fost luată de ministrul Sănătății pe baza unui studiu american. Dar ne comportăm la fel într-un bar din Franța, ca în StateleUnite?”, întreabă Michèle Legeas.

„Poate ar trebui să mergem să vedem fumătorii și zonele dedicate acestora”, sugerează ea. Când fumăm, scoatem neapărat masca. De fapt, la locul de muncă, când te gândești la asta, sunt multe ocaziile când o dai jos; să mănânci, să mergi la toaletă, să fii mai bine înțeles de un coleg”, remarcă ea.

Sursa: Le Parisien