Cine este Eric Zemmour, posibil candidat la alegerile prezidențiale din Franța și cel care animă campania, deocamdată

Autor al mai multor bestseller-uri, Eric Zemmour face deja parte din dezbaterea publică. Intrarea sa în politică este un pariu incert, dar nu vine din nimic. Efervescența din jurul abordării sale este explicat de o anumită monotonie a ofertei prezidențiale. Emmanuel Macron este în funcție, iar o persoană cunoscută este întotdeauna mai puțin interesantă decât un cuceritor. Jean-Luc Mélenchon și Marine Le Pen se află la a treia participare – începem să îi cunoaștem, stânga nu mai are idei și dreapta nu are încă un candidat.

Zemmour iese în evidență în această monotonie. El este actorul care deranjează, fascinează sau se revoltă, într-o piesă de teatru care plictisește. Opinia publică și mass-media sunt înnebunite după momentelor de întrerupere a jocului. De asemenea, trebuie să adăugăm o explicație de fond mai ideologică. E vorba de o națiune care se apleacă spre dreapta și este îngrijorată de pierderea identității sale. Societatea este ultrasensibilă și orice dezbatere necesită un șoc. Eric Zemmour, cu discursul său fără compromisuri și obsesia pentru identitate, întruchipează acest moment.

Zemmour, creditat cu 8 – 10% din intențiile de vot în primul tur al alegerilor prezidențiale

Deocamdată el ia doar o felie din prăjitură, dar este una considerabilă. Între 8 și 10% este la fel de mult sau chiar mai mult decât profesioniști precum Mélenchon sau Anne Hidalgo. Însă nu schimbă structura competiției prezidențiale. Să presupunem că afectează candidatura lui Nicolas Dupont-Aignan, o slăbește pe cea a lui Marine Le Pen și pe cele care vin din dreapta. Nu încă suficient pentru a pune la îndoială o finală Macron-Le Pen. Dar este un motiv de îngrijorare pentru contracandidați.

Prin declarațiile sale, de exemplu cea cu privire la interzicerea prenumelui Mahomed, el dă tonul dezbaterilor care încing audiența canalelor de știri. S-ar putea să dureze doar o săptămână, două sau trei, dar acum se vorbeste doar despre el. Zemmour nu ar fi putut cere o platformă de lansare mai bună pentru campania sa.

Septembrie este luna a ceea ce este cunoscut sub numele de precampanie, în care bulele se pot umfla în jurul unei candidaturi și apoi pot exploda. Cităm exemplul lui Jean-Pierre Chevènement, care a urcat la 14% și în cele din urmă a terminat cu 5%. Zemmour, pe de altă parte, preferă să se vadă în pielea lui Emmanuel Macron, despre care inițial se spunea că este doar un moft care trece. Problema sa nu este atât să stea sus în sondaje, cât să demonstreze că poate să înțeleagă Franța și să aibă un proiect global care nu abordează doar o singură temă.

Sursa: Radio Classique