De la sfârșitul lunii aprilie 2020, China a declarat doar 4 decese cauzate de Covid-19, la o populație de 1,4 miliarde de locuitori. Un bilanț miraculos pentru cea mai populată țară de pe planetă, în comparație cu cel al țărilor occidentale sau al altor giganți demografici în curs de dezvoltare. Încă un semn că totul este fals în statisticile oficiale chineze? Că Partidul Comunist Chinez va ascunde, ca în primele săptămâni, un masacru comparabil cu cel din restul lumii? Nu e atât de simplu.
Chiar și lumea științifică este împărțită pe această temă. Intervievat recent de canalul australian ABC, virusologul Dominic Dwyer, membru al misiunii Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) la Wuhan, care a avut loc la începutul anului 2021, a recunoscut că un nivel atât de scăzut al mortalității era „în mod inerent suspect”.
Pentru alți savanți internaționali, precum biostatisticianul Stuart Gilmour, profesor la Universitatea privată Saint-Luc din Tokyo, pe cât de incredibile par, statisticile chineze sunt totuși de încredere. „Unii sunt incapabili să accepte că țările bogate nu au reușit să controleze pandemia, în timp ce China și alte țări asiatice, unele mai puțin dezvoltate, precum Vietnamul, s-au descurcat mult mai bine”, spune el indignat.
13.400, bilantul real de la Wuhan?
Prin gestionarea lipsită de transparență a primelor zile ale pandemiei, China a alimentat suspiciunile. Chiar și oamenii de știință chinezi recunosc acum că focarul inițial din Wuhan a fost subevaluat și subraportat. Începând cu 17 aprilie 2020, autoritățile sanitare din Hubei și-au corectat datele și, ulterior, au adăugat 1.290 de decese, nenumărate inițial. Ulterior, un articol al unor specialiști chinezi de top, publicat în prestigiosul British Medical Journal (BMJ) în februarie 2021, a dezvăluit că Wuhan a înregistrat o mortalitate în exces de 13.400 de decese (inclusiv 4.573 puse pe seama pneumoniei) față de anii precedenți, în primele trei luni ale anului 2020.
Mărturiile colectate în februarie 2020 de mass-media chineză și internațională au raportat că autoritățile sanitare limitau atunci testarea pacienților și, prin urmare, nu raportau decesele cauzate de Covid-19. Dar datele publicate în BMJ tind mai degrabă să arate că bilanțul inițial de la Wuhan, chiar dacă a depășit semnificativ cele aproape 4.000 de decese înregistrate oficial, ar fi rămas relativ limitat.
Măsuri radicale
După Wuhan, un episod la fel de masiv și haotic nu s-a mai repetat în China. Pentru că autoritățile au implementat măsuri radicale pentru a limita virusul în afara granițelor și pentru a neutraliza toate focarele cauzate de cazurile importate. Celebra strategie „zero Covid”, care constă în izolarea bolnavilor, carantinarea tuturor celor susceptibili de a fi infectați – cazurile de contact și călătorii care intră în țară.
În plus, autoritățile chineze au acționat în mod drastic împotriva tuturor focarelor depistate: izolări țintite extrem de riguroase, campanii fulger de testare în masă, mijloace electronice de urmărire, pașapoarte de sănătate sub formă de cod QR, etc. Primul val a avut aproape 84.000 de cazuri, dar China a înregistrat doar 14.400 după 17 aprilie 2020! Din care 9.828 au fost cazuri importate. Și doar 4 decese!
De aici și suspiciunea asupra perioadei post-Wuhan, când nicio altă țară, chiar și cu o politică atât de strictă zero-Covid, nu a reușit să mențină un bilanț atât de scăzut. Controversa a izbucnit din nou în urma articolelor din The Economist. Folosind un model matematic global, revista britanică încearcă din luna mai să estimeze excesul de mortalitate a fiecărei țari, în perioada 2020-2021. Spre deosebire de alte state, proiecția pentru China este extrem de incertă: între o submortalitate de 140.000 și un exces de 1,8 milioane, cu o estimare mediană a mortalității în exces de 720.000.
Greșelile The Economist
Calculul nu reprezintă nici o estimare din pix, nici munca unui amator, ci se bazează pe o metodologie extrem de sofisticată și rafinată de un algoritm de inteligență artificială, prezentat în detaliu de autorii studiului. Dar experții intervievați consideră că rezultatele sunt fanteziste. „Nu este posibil ca o asemenea epidemie să treacă neobservată”, spune Benjamin Cowling, epidemiolog la Universitatea din Hong Kong. „Existența a sute de mii de decese neraportate ar implica mușamalizarea unei epidemii extrem de mari. Mortalitatea de Covid-19 este măsurată în funcție de rata de mortalitate a cazurilor, raportul număr de cazuri-deces (sau în engleză Case Fatality ratio, CFR). „Cu un CFR inainte de vaccinare de 2%, 720.000 de decese ar corespunde unei cifre de 36 de milioane de infectări”, spune expertul din Hong Kong.
“China are 10 milioane de decese în fiecare an. O mortalitate care depășește 720.000 nu este un număr care ar trece neobservat și ar putea fi șters”, spune Stuart Gilmour, de la Universitatea Saint Luc din Tokyo i s-a alăturat: „Nu cred că este posibil. Dacă ar fi 720.000 de decese din cauza bolilor de inimă, accidente de circulație, sinucideri, paraziți, pneumonie, gripă și tot felul de cauze, da, ar putea trece neobservat pentru o vreme. Noi, observatorii, jurnaliștii și publicul larg, am putea rata o creștere treptată a deceselor. Dar în special decesele de Covid-19 în aceste dimensiuni? Este aproape imposibil.”
În plus, explică specialistul în sănătate publică, China și-a învățat lecția la Wuhan și acum știe că încercarea de a testa mai puțin pentru a acoperi amploarea unei epidemii duce inevitabil la pierderea controlului. „Nu poți avea un vârf nediagnosticat al aisbergului fără a avea o epidemie scăpată de sub control, care ar ucide sute de mii de oameni”, spune Gilmour. Sistemul chinezesc zero Covid se bazează așadar pe fiabilitatea informațiilor raportate privind cazurile identificate la nivel local, pentru a pune în aplicare măsuri de izolare cât mai rapid posibil.
Pentru Stuart Gilmour, proiecțiile modelului The Economist se bazează, de fapt, pe o eroare metodologică de bază: „Ei aplică un model dezvoltat pentru țările care încearcă să trăiască cu virusul unei țări care menține o strategie Covid zero. Totuși, variabilele nu înseamnă absolut același lucru în cele două cazuri. Într-o țară în care epidemia face furori, un număr scăzut de teste și o creștere a ratei testelor pozitive înseamnă în mod clar că numărul deceselor va fi subraportat și, prin urmare, că mortalitatea în exces va depăși cu mult cifra oficială.
Excepția chineză
Eroarea cotidianului The Economist nu înseamnă neapărat confirmarea fiabilității statisticilor chineze. Cum se explica că mortalitatea Covid-19 în China a fost aproape zero de un an și jumătate? După cum subliniază Benjamin Cowling de la Universitatea din Hong Kong, trebuie mai întâi să ținem cont de „distribuția pe vârstă” specifică a cazurilor de Covid-19 în China. Ele sunt în principal cazuri de import, deci călători sănătoși, mulți dintre ei studenți. Populația infectată din China este, așadar, mult mai tânără decât cea din alte regiuni puternic lovite de epidemie.
Specialiștii citează alți câțiva factori care reduc mortalitatea în cazul strategiei zero Covid a Chinei. Răspunsul rapid împotriva oricărui focar epidemic ar asigura depistarea precoce, și deci un tratament mai bun, precum și evitarea supraaglomerării spitalelor. Deși vaccinurile chinezești au rezultate mai slabe decât altele, datele arată că reduc semnificativ mortalitatea (57-80% conform studiilor pentru CoronaVac de la Sinovac).
„Având în vedere progresele campaniei de vaccinare din China și la nivel global, se presupune că cel puțin 20-30% din cazurile detectate în focarele recente și dintre călătorii care au intrat în China din luna martie au fost vaccinati. Pentru ei, CFR-ul este aproape de zero”, continuă Stuart Gilmour. Cu 14.400 de cazuri detectate din aprilie 2020, ar fi posibil ca, în condițiile în care CFR este mai mic de 0,1%, numărul real de decese cauzate de Covid-19 în China să fie de aproximativ 15 sau mai puțin. „A observa doar 4 decese nu ar fi deloc neobișnuit”, spune Gilmour. Prin urmare, nu este nevoie să speculăm cu privire la o mușamalizare masivă.
Sursa: Le Point