Ideea unui pașaport verde pare la modă. Concret, un pașaport de sănătate sau chiar un certificat de vaccin va atesta faptul că o persoană a fost vaccinată și va oferi un anumit număr de avantaje, cum ar fi scutirea de la regula carantinării, accesul la evenimente culturale, în restaurante și în alte locuri publice.
Un „pașaport” care permite persoanelor care au acceptat vaccinarea să se deplaseze din nou liber, doar prin simpla prezentare a acestuia – cu alte cuvinte, un mod ascuns de a face obligatoriu un vaccin despre care ni s-a spus că va fi opțional.
Infantilizarea oamenilor
Dincolo de problema libertății, care va fi, fără îndoială, stearsă de „starea de urgență a sănătății”, această logică continuă de infantilizare a cetățenilor te poate lăsa perplex. În mod indirect, persoanele care sunt deocamdată neîncrezătoare ar fi forțate să se injecteze cu un vaccin care nu este obligatoriu, dar nu pentru a-și păstra sănătatea, ci pentru a-și păstra libertățile.
Fără a intra în domeniul științific și fără a pune problema eficienței unei astfel de cerințe, măsura pune o problemă nu numai din punctul de vedere al libertăților fundamentale ci din punct de vedere al integrității fizice.
Astfel, în lumea coronavirusului ar exista două categorii de cetățeni, care nu au aceleași drepturi: cetățeni vaccinați și cetățeni care nu se vaccinează.
În plus, colectarea și utilizarea datelor ridică, de asemenea, întrebări în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, fără a menționa riscurile potențialei discriminări pe motive de sănătate. Dacă nu ești vaccinat, înseamnă că ești potențial periculos, deci ești exclus din viața publică și socială.
Ce spune legea?
Vaccinarea obligatorie este deja prezentă în arsenalul legislativ: pentru a fi înscriși la școală, copiii trebuie vaccinați împotriva difteriei, tetanosului și poliomielitei.
De asemenea, vaccinarea împotriva febrei galbene este obligatorie pentru a călători sau a locui în Guyana sau în alte țări africane. Practicarea anumitor profesii medicale este, de asemenea, supusă vaccinării obligatorii pentru hepatita B, tifoidă, difterie, tetanos sau poliomielită.
Prin urmare, impunerea unei vaccinări împotriva Covid-19 pentru a permite intrarea cetățenilor străini pe teritoriul său nu ar constitui o noutate.
Însă problema legalității vaccinării nu este aceeași cu cea a legalității pașaportului de sănătate.
Este dificil de anticipat cum va fi implementat un pașaport de sănătate atât timp cât există o inegalitate a cetățenilor în ceea ce privește accesul la vaccin sau în ceea ce privește campania de vaccinare pe grupe de vârstă. De fapt, cei mai tineri, care plătesc deja un preț mare, ar fi discriminați pentru că vor fi vaccinați ultimii.
Ce se întâmplă cu cei care nu pot fi vaccinați din motive medicale?
Din moment ce vaccinul nu este obligatoriu, va fi necesar să se lucreze la sancțiuni în cazul absentei pașaportului, ceea ce va constitui o problemă reală de drept.
Nu este suficient ca o lege să spună că unui client i se poate cere să prezinte dovada vaccinării, ci e necesar un decret care stabilește lista exactă a locurilor și serviciilor autorizate să ceară acest lucru. Adică administrațiile, transporturile, toate afacerile esențiale și neesențiale…
În practică, dacă sunt vizate întreprinderile esențiale, aceasta ar echivala cu împiedicarea indivizilor de a-și satisface nevoile de bază.
În cele din urmă, această poveste a pașaportului de sănătate este secundară și se încadrează pur și simplu în lista de obstacole care stau în calea libertăților noastre în această interminabilă paranteză din statul nostru de drept, care este lumea coronavirusului.