Ce ne aduce 2021? „O imensă fragmentare a societății și haos”

Thibaut Nguyen, directorul departamentului de Tendințe și perspectivă al Institutul Ipsos din Franța, Virginie Tournay, director de cercetare și membru al Red Team și Stéphanie Nicot, director artistic al festivalului Les Imaginales oferă o perspectivă a lumii de mâine.

Avem vreun motiv să ne bucurăm că am ajuns în 2021? Depinde…

Ce putem spera pentru viitor? 2020 a uluit lumea prin pandemia de Covid-19. În meniul din ultimele 12 luni: izolări repetate, criză economică fără precedent, divizare socială, tulburări mintale ale cetățenilor… Trei specialiști ai viitorului te ajută să vezi mai clar ce ți-ar putea aduce 2021.

Thibaut Nguyen: „Cred că va trebui să atingem fundul prăpastiei

„Vom observa o amplificare a tendințelor care erau deja vizibile, cum ar fi fragmentarea și destabilizarea mentală. Mișcarea de dezbinare continuă, prin lipsa unității medicale, științifice și politice. Un alt element puternic este dificultatea de a afla adevărul. Ce este adevărat? Ce știm despre Covid-19? Mă frapează să văd că, după nouă luni, se știu mai puține decât la începutul pandemiei. Este din ce în ce mai dificil să te bazezi pe repere obiective. Toată lumea va fi forțată să apeleze la propriile convingeri și, din nou, acest lucru va slăbi forța colectivă. Imaginați-vă un vapor al cărui echipaj nu se poate pune de acord asupra strategiei de navigare. Se formează grupuri, se ceartă și apoi vaporul lovește un aisberg. Trebuie să luăm o decizie urgentă, dar conducătorii nu se pun de acord. Astăzi am lovit aisbergul dar nu există un consens asupra direcției pe care ar trebui să o ia societatea – care sunt valorile corecte, modul corect de a fi fericiți”.

„În următorii doi ani, vom vedea o imensă fragmentare a societății și haos”

„Această criză ne pune în față o oglindă de amplificare, pentru fiecare dintre ideologiile care erau deja în vigoare. Cei care au spus că tehnologia va salva lumea sunt acum și mai convinși. Ecologiștii simt un oarecare confort. Timp de trei luni, automobilele au staționat, nu a fost poluare, natura și-a preluat drepturile. Și naționaliștii la fel. Contextul le validează ideea că trebuie să închidem granițele, să nu mai producem în China… În următorii doi ani, vom vedea o imensă fragmentare a societății și haos. Va trebui să așteptăm câțiva ani pentru apariția unei noi ordini. Cred că va trebui să atingem până la fundul prăpastiei. Nu cred că putem să creăm imediat „următoarea lume”. Această perioadă ne obligă să ne punem întrebarea despre viața pe care vrem să o ducem, chiar dacă această întrebare ne forțează să facem observații dificile. În terapie, căutăm lucruri îngropate pentru a ne simti mai bine. După părerea mea, va exista o fază lungă de autodiagnostic. Este o veste foarte bună pentru omenire”.

Virginie Tournay: „Nu mai știm cum să ne arbitrăm prezentul”

„Criza Covid-19 nu a amestecat cărțile. Este un catalizator pentru semnale deja prezente în societate. În primul rând, a evidențiat neîncrederea cetățenilor față de instituțiile publice și de expertiză, fie prin respingerea vaccinării, fie, dimpotrivă, prin credința a priori în eficacitatea unor medicamente. Autoritatea socială și culturală este pusă la îndoială, indiferent dacă este vorba de știință sau de organizații publice și administrative. Pandemia a accelerat ștergerea granițelor tradiționale. Limitele dintre viața privată, viața publică, viața intimă si viața profesională sunt reexaminate. Astăzi, politicienii, oamenii de știință și cetățenii postează pe Twitter… Și acest lucru nu este lipsit de consecințe: nu mai reușim să știm cine este expertul, activistul, cine susține un discurs autoritar, cine vorbește în numele a ce… Discursul public este hibrid și ambiguu, ceea ce accentuează fenomenul neîncrederii și al populismului”.

„Trebuie să trecem printr-un releu virtual pentru a putea comunica”

„Pandemia a pus sub semnul întrebării anumite atitudini colective pe care nu le mai puneam la îndoială. Există o contradicție între securitate și coeziune socială: pentru a forma o societate, trebuie să mentinem o distanță fizică între oameni. Digitalizarea societății noastre creează un paradox. Îmi amintește de filmul Ready Player One al lui Steven Spielberg care descrie o lume în care oamenii se refugiază în lumea virtuală pentru a depăși haosul societății reale. Este, desigur, o exagerare, dar astăzi trebuie să trecem printr-un releu virtual pentru a putea comunica între noi. Ne raportăm la un trecut care nu mai este și încercăm să ne proiectăm într-un viitor încă inexistent. Nu știm cum să ne arbitrăm prezentul, nu mai există repere asupra cărora societatea să fie de acord. Ce va defini interesul general mâine?”.

Stéphanie Nicot: „Criza ne determină să punem din nou întrebarea: ce este o ființă umană?”

„Pandemia ne obligă să ne punem problema fragilității sistemelor noastre. Orizontul nostru este blocat, este principala problemă. În noul curent ale science fiction-ului găsim noi generații de autori care descriu viitorul pe termen lung. Primul semn de optimism este să scrii în continuare povești SF care nu sunt plasate într-un prezent sumbru sau în viitorul apropiat”.

„Una dintre marile probleme viitoare este genul și diversitatea de gen”

„Mă gândesc la Norii lui Magelland Estelle Faye care reînvie un fel de piraterie. Există întotdeauna revolte, oameni care luptă pentru a schimba lumea. Două dintre cele trei personaje feminine din carte sunt lesbiene. Spre uimirea mea, juriul premiilor Elder Rosny, format din 80% bărbați albi heterosexuali peste 50 de ani, i-a acordat premiul. Însă lipsa unei figuri masculine centrale trebuie să-i fi zguduit puțin. Totuși, au votat pentru această carte. Una dintre marile probleme care urmează este genul și diversitatea de gen. Acest lucru ne determină să punem întrebarea într-un mod non-ideologic: ce este o ființă umană și ce face ca o legătură să fie umană?”.

Sursa: 20 minutes