Cât timp vom mai purta mască în aer liber. Majoritatea studiilor arată că riscul de transmitere este „mai mic de 10%”

de Shannon Palus, pentru Slate

Unul dintre ultimele momente în care am ieșit din apartamentului meu din Brooklyn fără mască a fost la începutul primăverii 2020, chiar înainte ca statul să emită obligația de a purta mască. Îmi amintesc asta pentru că, la acel moment, un vecin m-a întrebat în mod ferm unde este masca mea. În cartierul în care locuiesc, aproape toată lumea poartă mască atunci când iese afară. Dacă o persoană care soarbe dintr-o cafea, cu masca sub bărbie, se apropie de altcineva de pe trotuar, care vine din sens invers, de obicei își va trage masca înapoi, ca și cum ar fi fost prinsă dezbracată. Zilele trecute am observat o femeie care stătea în mijlocul unui câmp cu fața acoperită. Nu era nimeni lângă ea.

Este de înțeles, având în vedere că încă învățăm lucruri despre virus și căutăm să fim cât mai vigilenți. Dar, pe măsură ce am aflat mai multe despre virus, pe măsură ce vaccinările se intensifică și încercăm să ne dăm seama cum să trăim cu virusul în mod sustenabil, purtarea măștii afară, când suntem în trecere, începe să fie de neînțeles. Cred că măștile sunt indispensabile în răspândirea coronavirusului. În ciuda bâlbâielilor de la început, experții în sănătate publică sprijină în unanimitate utilizarea măștilor.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce pandemia a progresat, am înțeles și noi ce măsuri de siguranță sunt cu adevărat utile. Aș dori să sugerez că este momentul în care ar trebui să ne gândim să nu mai purtăm măști când ne plimbăm pe stradă.

„Vorbim despre probabilitatea de a fi lovit de o mașină și de a fi lovit de fulger, în același timp” – Zain Chagla, medic infecționist

Nu sugerez acest lucru pur și simplu pentru că sunt sătul să port mască tot timpul, în afara casei. Dar când vine vorba de răspândirea coronavirusului, dovezile arată că suntem în siguranță în aer liber. Un studiu publicat în Indoor Air a analizat 1.245 de cazuri Covid identificate în China și a găsit doar un caz de transmisie în aer liber. Conform datelor oferite de Centrul de Supraveghere și Protecție a Sănătății, în colaborare cu Irish Times, din 232,164 de cazuri identificate în Irlanda, doar 262 au fost asociate cu „locurile care sunt în principal asociate cu activități în aer liber“, adică aproximativ 0,1%.

O meta-analiză publicată online în noiembrie, în Journal of Infectious Diseases, sugerează că este posibil ca limita superioară a cazurilor potențial contractate în aer liber să fie mai mare; totuși, estimează că totalul este mai mic de 10%.

Când l-am sunat pe Nooshin Razani, autor al raportului și profesor de epidemiologie și biostatistică la Universitatea din California, el a subliniat că numărul real de cazuri de transmitere în aer liber a fost „probabil mai mic” de 10%, pentru că multe din cazurile de transmitere au avut loc pe șantierele de construcții sau tabere de vară, unde oamenii împărțeau paturile. Adică, aceste cazuri au implicat probabil și contact în interior.

De asemenea, au avut tendința de a implica oameni care aveau contact mai multe zile la rând. Într-un singur caz au fost implicați oameni care alergau împreună.

Zain Chagla, medic infecționist la Universitatea McMaster, a scris recent un articol publicat în Toronto Star, în care afirmă că adunările în aer liber realizate vara trecută au coincis cu un număr minim de cazuri noi. Deși este important să porți masca în aer liber, mesajul principal ar trebui să fie că exteriorul este un loc sigur, explică Chagla. El m-a făcut să am o idee despre cât de puțin probabilă este transmiterea în aer liber în scenariul în care te plimbi fără mască pe trotuar și treci pe lângă cineva.

În primul rând, tu sau persoana pe care o întâlnești ar trebui să aveți o infecție asimptomatică și chiar și atunci, fiecare ar trebui să expire și să inspire într-un anume moment. De asemenea, trebuie să fie un schimb suficient de particule care să poată conduce la o nouă infectare: „Vorbim aici despre o probabilitate egală cu aceea de a fi lovit de o mașină și de fulger, în același timp”.

Măsură „ridicolă”

Monica Gandhi, medic infecționist la UCSF, spune că măsura „devine aproape ridicolă”, pe măsură ce vaccinările cresc. Poate pentru că purtarea măștii în aer liber a devenit o combinație de politici și atitudini regionale față de virus — nu știință. La începutul pandemiei, purtarea unei măști era un simbol al faptului că iei în serios virusul și că ești dispus să asculți oficialii din domeniul sănătății publice.

La începutul pandemiei avea sens să ne mascăm cât mai des posibil – eram într-o situație de urgență și am simțit oarecum potrivit să ne semnalăm unii pe alții că am înțeles cu toții gravitatea situației. Dar măștile nu ar trebui să continue să fie o declarație de siguranță; ar trebui să nuanțăm utilizarea lor, începând cu ideea că ar putea fi exagerate în anumite situații, în aer liber.

Este valabil mai ales pentru persoanele care au fost complet vaccinate și pentru care purtarea unei măști într-un cadru de risc deja foarte scăzut este mai mult un semn de participare la un spectacol al societății post-pandemice decât o necesitate medicală. „Ceea ce spun este cu adevărat o dogma în San Francisco”, spune Gandhi, care a scris mai multe lucrări despre cât de importante sunt măștile. „Aici, dacă nu porți mască, toată lumea se uită urât la tine”.

Gandhi crede că ar trebui să existe un prag clar de la care orașele să renunțe la obligația de a purta mască în aer liber. Acest prag ar putea fi de 10 spitalizări la 100.000 de persoane, sugerează ea, cu 40% dintre oameni vaccinați cu prima doză de vaccin. Mai clar, oficialii din domeniul sănătății publice ar face bine să descopere un mod bazat pe știință pentru a ușura restricțiile privind masca, acolo unde face sens.  Gandhi crede, de asemenea, că ajustarea recomandării ar contribui la creșterea încrederii în oficialii din domeniul sănătății publice, prin faptul ca ar transmite oamenilor că nu li se cere să ia măsuri de precauție în mod arbitrar.

Masca poate fi epuizantă. Plimbarea în aer liber poate deveni foarte enervantă, mai ales că vremea se încălzește. Masca îngreunează evadarea, chiar temporară, din pandemie. Ne împiedica să vedem zâmbetul celuilalt! Sunt conștient de faptul că persoanele care resping ideea de a purta mască, chiar și în interior, au același tip de argumente. Dar masca nu ar trebui să fie despre apartenența la o anumită tabără, să arate de ce parte ești – ar trebui să fie despre utilizarea unui instrument ca răspuns la un risc.