Bolnavii Covid-19 simt un puternic sentiment de vinovăție. „Îmi era teamă că mă vor urî”

La testarea pentru coronavirus, pacienții așteaptă cu un nod în stomac. Pe lângă teama de a fi contractat boala, mulți oameni se tem de reacția celor apropiați.

Când a aflat că este pozitiv pentru Covid-19, Nicolas a fost imediat copleșit de un sentiment de anxietate și vinovăție pentru consecințele pe care le va avea pentru cei apropiati. Se teme că i-a contaminat, dar regretă, de asemenea, că le-a dat viața peste cap câteva zile.

Procedura este acum bine stabilită. Dacă ai stat în preajma unei persoane cu Covid-19, devii „caz de contact”. Este necesar să te izolezi imediat și să faci un test la o săptămână după ultimul contact cu persoana bolnavă. Pentru mulți, acest lucru înseamnă o revenire la munca de acasă sau chiar întreruperea serviciului.

„Mi-era teamă că mă vor urî”

„A fost foarte jenant să trebuiască să trimit e-mailuri și să contactez pe toată lumea pentru a explica și a-mi cere scuze”, explică el. „Eram foarte jenat, le spuneam că sunt într-adevăr confuz… Mi-era teamă că mă vor urî.”.

Acest sentiment de vinovăție este împărtășit și de Louise, care descoperă că este bolnavă la doar câteva zile după ce a locuit la o prietenă. „Ea mi-a făcut o favoare și acesta este darul pe care i l-am lăsat”, spune ea cu tristețe.

Marine se gândește, mai presus de toate, la ideea ca și-a infectat bunica. „Locuiesc cu ea. Dacă este infectată, va fi vina mea. Nu iese din casă, pentru a se proteja. Eu merg la muncă, la facultate… Dacă se întâmplă ceva, va trebui să trăiesc cu asta toată viața.”.

Senzația de „a nu fi făcut suficient”

Potrivit Lauri Pasch, psihiatru de la Universitatea din California intervievat de revista medicală americană Healthline, acest sentiment, împărtășit de mulți, este o reacție complet normală și se explică prin nevoia de control. „Când se întâmplă ceva care este complet scăpat de sub controlul nostru, căutăm întotdeauna modalități de a-l explica. De aceea uneori ne spunem „probabil am făcut eu ceva care a cauzat acest lucru”, explică ea.

„Canalele media ne transmit în permanență ce trebuie să facem pentru a preveni răspândirea virusului. Atunci când suntem infectați, putem avea deci sentimentul că nu am făcut tot ce a fost recomandat sau că nu am făcut suficient.”.

„Este un raționament irațional care nu ar trebui să existe”, ne asigură  Johanna Rozemblum, psiholog. „În mod normal, vinovăția este sentimentul de a fi responsabil pentru o greșeală pe care o comiți deliberat. Cred că nimeni nu infectează în mod deliberat pe cineva apropiat!”.

Pentru majoritatea, acest sentiment de vinovăție va trece repede. Pentru alții, poate duce totuși la „un sentiment de depresie sau chiar „depresie”, mai ales dacă au infectat o persoană apropiată.

Sursa: BFMTV