de Shamrockraver
Weekendul trecut, belgienii au reînviat jazz-ul pe timp de pandemie prin intermediul primului festival de jazz transmis integral online timp de două zile, contra achiziționării unui bilet care a costat doar 15 euro.
Ca peste tot în lume, și în Belgia evenimentele muzicale s-au anulat de la începutul lunii martie, iar momentan nu este permisă organizarea niciunui festival până la sfârșitul lunii august. O perioadă extrem de grea atât pentru muzicieni, cât și pentru organizatori și fanii muzicii live.
Și tu, și eu am suferit în ultimele trei luni din lipsă de muzică live. Ca fotograf de concert, cu 150-200 de evenimente fotografiate pe an, te întrebi dacă după 3 luni de pauză mai știi pe ce buton să apeși, să îți iasă o poză decentă. Așa că atunci când am primit cadou o propunere de a fotografia trei zile de concerte, îți spun cinstit că am avut nevoie să apelez la cutia de șervețele, de emoție.
Întâlnirile mele cu jazz-ul nu au fost frecvente de-a lungul timpului. Mă ocup cu drag să fac poze la concertele faimosului contrabasist Avishai Cohen în Belgia și am mai mers să văd alte proiecte ale unor muzicieni israelieni care i-au trecut de-a lungul timpului acestuia prin trio. Despre scena belgiană de jazz nu știam prea multe.
Pentru a mai alina din dorul tuturor, 11 festivaluri locale importante de jazz – BRAND! Festival, Brosella, Brussels Jazz Festival, BRU JAZZ WE, Mithra Jazz à Liège, Gaume Jazz Festival, Gent Jazz, Jazz Brugge, Jazz Middelheim, Leuven Jazz Festival și Tournai Jazz Festival – au organizat în aproximativ o lună un festival transmis timp de două zile, cu două scene și 24 de artiști în celebra clădire Flagey, fost Institut Național de Transmisii Radio, la Bruxelles. O muncă imensă a unui grup de oameni cu inimi pline de iubire pentru muzica jazz.
Știam că în Belgia mulți muzicieni colaborează în diverse formule și că aproape oriunde vei descoperi ori un toboșar pe care tocmai îl văzuseși cu un alt proiect, ori un chitarist, ori un bassist și tot așa. Mi se pare fascinant că nu pare să existe o rivalitate între trupe și că au reușit cumva să găsească o modalitate să-și împartă scenele și fanii în pace. Așa că a fost nemaipomenit să descopăr muzicieni pe care îi știam deja și în proiectele de jazz. S-a cântat acustic, dar și electronic. S-a cântat pe instrumente “normale” – pian, chitară, contrabas, saxofon, tobe, trompetă, trombon, dar și pe instrumente mai speciale – kora, mici țambale, cineluri de toate mărimile, chiar și o jucărie.
Festivalul s-a desfășurat foarte bine, cu transmisii de pe două scene în paralel, pe 29 și 30 mai. 3000 de bilete au fost achiziționate de către spectatorii care au putut urmări totul de pe propria canapea, iar banii au mers la muzicieni și la tehnicienii care au avut grijă ca totul să se desfășoare conform planului. Pentru mine, ca fotograf, a fost unul dintre cele mai bine organizate festivaluri la care am participat.
Toată lumea a purtat măști și a respectat regulile de igienă și distanțare socială necesare în această perioadă. Am mers aproximativ 15 km timp de trei zile într-o clădire și am urcat și coborât vreo 60 de etaje între diversele studiouri sau în interiorul lor, am schimbat 6 măști, producție proprie, m-am spălat probabil de 100 de ori pe mâini și am folosit gel cu alcool de vreo 200 de ori.
Dacă ești curios să descoperi niște artiști pe care să-i adaugi în playlist, concertele încă se mai pot vedea pe www.jazz.be până sâmbătă, 6 iunie. Plătind biletul, vei sprijini și tu scena de jazz belgiană, în speranța că poate pe unii dintre artiști îi vom vedea în viitor și prin România.
Jazz Nouveau, ești pe recepție? Eu o să îți recomand să o asculți pe Lubiana, dar neapărat și pe Glass Museum, Compro Oro și Commander Spoon. Tu sigur o să îi asculți și pe alții, că doar nu suntem toți la fel și avem gusturi diferite.