Măștile funcționează? NU. „Scott Atlas, membru al comitetului de lucru împotriva coronavirusului a lui Donald Trump, a scris aceste cuvinte într-un tweet, sâmbătă – Twitter l-a sters o zi mai târziu. Atlas a spus că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) recomandaseră amândouă să nu se poarte mască și chiar au susținut că ar putea provoca „mult rău”.
Acest lucru încalcă politica anti-dezinformare a Twitter cu privire la Covid-19, așa că a fost sters. După cum a menționat New York Times, OMS și CDC recomandă purtarea măștilor pentru a proteja împotriva coronavirusului.
Singura problemă este următoarea: cu doar câteva luni în urmă, OMS și CDC au susținut într-adevăr ceea ce a menționat Atlas. Acest fapt destul de jenant nu trebuie ignorat, așa cum a făcut New York Times, și nu trebuie să pretindem că declarațiile nu au fost făcute niciodată. Cazul Atlas oferă o lecție obiectivă despre modul în care afirmațiile prea încrezătoare ale experților, în special cu privire la boli la fel de importante precum Covid-19, pot reveni în timp pentru a-i lovi.
De-a lungul pandemiei, experții au făcut declarații despre virus care se învecinează cu aroganța. Este ușor să uităm, de exemplu, că primele câteva luni ale anului 2020 au fost marcate de un scepticism larg răspândit. Este cazul unui articol celebru (de atunci a fost actualizat), în care BuzzFeed i-a sfătuit pe cititori să nu-și facă griji cu privire la coronavirus, ci mai degrabă să-și facă griji din cauza gripei. Liderilor lumii le-a fost greu să se abțină în a sustine poziția „fără panică!” chiar și în momentul în care pandemia a început să ia avânt.
Începând cu 3 martie, primarul din New York, Bill de Blasio, susținut de comisarul său pentru sănătate, le-a spus locuitorilor să-și „continue viața și să iasă în oraș, în ciuda coronavirusului”. Această cerere de normalitate a venit în ziua în care cazurile de coronavirus din întreaga lume ajunseseră la 90.000 și cu doar o lună înainte ca numărul total de decese provocate de Covid în New York să le depășească pe cele din 11 septembrie.
Nu este o problemă să faci o afirmație greșită – nimeni nu vine cu predicția corectă; orice prognostic profesionist îți va spune că cel mai bun lucru pe care îl poți spera este să greșești mai rar. Dar problema fundamentală este gradul ridicat de încredere cu care au fost exprimate aceste afirmații. Afirmarea cu o mare certitudine a unei poziții face foarte dificilă, dacă situația se schimbă, actualizarea opiniilor fără să-ți rănești orgoliul. Într-o criză, frânarea acestui proces de schimbare a opiniilor poate costa timp, bani și chiar vieți.
Puține domenii ilustrează mai bine capcanele excesului de încredere din rândul experților decât problema recomandării măștilor.
Mesajul inițial al OMS era acela că măștile sunt necesare în medii medicale, în care pacienții infectați erau susceptibili să tușească spre personalul medical. Mesajul a fost preluat de contul Surgeon General al SUA pe Twitter, care a îndemnat cetățenii să „oprească cumpărarea de măști!” Pentru că „NU sunt eficiente în prevenirea contaminării cu #Coronavirus”.
În Marea Britanie, comunitatea de sănătate publică a adoptat mesajul anti-mască mai mult decât în alte locuri. De exemplu, în căminele de bătrâni, unde au avut loc aproximativ jumătate din decesele Covid din Marea Britanie, guvernul a spus în februarie că „măștile nu oferă protecție împotriva virusurilor respiratorii, cum ar fi Covid-19 și nu trebuie purtate de personal”(următoarea declarație din același document -„ [este] foarte puțin probabil ca persoanele internate într-un azil de bătrâni să fie infectate”- este una dintre cele mai tragice afirmații din întreaga pandemie).
Pe 4 martie, medicul șef Chris Whitty a susținut că măștile nu ar reduce „aproape deloc” riscurile celor neinfectați și a spus că nu va sfătui să fie purtate.
Campania anti-mască s-a răspândit rapid. La începutul lunii martie, două companii care vindeau măști au primit interdicție de a difuza reclame care susțin că produsele lor oferă protecție împotriva „virușilor, bacteriilor și altor poluanți atmosferici”. Reclamele erau „susceptibile de a speria”, spunea Public Health England, care nu doar că nu a recomandat măștile, ci a susținut că acestea ar putea crește riscul de transmitere, deoarece acestea sunt „susceptibile de a reduce aderarea la măsurilor universale de igienă”.
Profesorul Stephen Powis, director medical al NHS Anglia, a declarat că firmele care vând măști și care leagă produsul lor de pandemie sunt „de-a dreptul periculoase”, iar campaniile de publicitate privind măștile „au fost interzise”.
Campania anti-masca a culminat cu un videoclip lansat de guvernul britanic pe 11 martie, în care medicul adjunct șef Jenny Harries i-a spus premierului în limbaj simplu că purtarea unei măști „nu e o idee bună și nu ajută”.
Măștile sunt acum obligatorii în transportul public și în magazine, sunt purtate în public de politicieni și consilierii lor de sănătate și sunt acum o parte a vieții.
Într-o emisiune de la mijlocul lunii martie, manechinul și femeia de afaceri Caprice Bourret a fost criticată de către expertul medical al emisiunii, dr. Sarah Jarvis, după ce a sugerat că o izolare la nivel național ar putea fi utilă. Jarvis i-a spus lui Caprice că „dacă nu ai citit toate lucrările științifice… nu poți să discuți cu privire la asta. Poate ai o părere, dar nu este un fapt”. Fără să se descurajeze, Caprice a continuat să observe că în unele țări din Asia de Est, care se bucuraseră (și se bucură încă) de o gestionare Covid mai bună decât Marea Britanie, o mare parte din cetățeni purtau măști chirurgicale. „Care nu fac nici o diferență”, s-a răstit Jarvis, respingând încercările lui Caprice de a răspunde.
O lucrare recentă a academicienilor de la Cambridge a studiat convingerile oamenilor privind dezinformarea Covid. Unele dintre convingerile pe care le-au examinat au fost teoriile conspirației („noua rețea 5G ne poate face mai susceptibili la virus”), sau afirmații prostești :„respirând aer cald… (de exemplu, de la un uscător de păr) ucidem coronavirusul întrucât nu poate trăi decât în locuri răcoroase”). Au fost toate preluate de pe pagina Covid a OMS, „Myth Busters”, și toate sunt mituri pe care ar fi o prostie să le credem. Dar nu putem să nu constatam că, în mod ironic, în momentul în care acești academicieni au accesat site-ul, Organizația Mondială a Sănătății răspândea propria dezinformare: la doar un click distanță, pagina OMS le spunea oamenilor nu doar că nu ar trebui să poarte măști, dar și că ar putea să fie periculos să facă acest lucru.
Ceea ce ne aduce înapoi la Scott Atlas și „Măștile funcționează? NU!”. Deși punctele sale de vedere ar putea părea absurde dacă le judecăm prin ceea ce știm în octombrie 2020, nu a fost dificil pentru Atlas să găsească o combinație bogată de citate ale experților, care să susțină cazul său anti-mască.
„Viziunea experților” vs „dezinformare” este o dihotomie falsă. Poate fi tentant să oferim doar certitudini în perioade de criză – dar o parte din datoria experților este să știe când să fie nesiguri și să fie conștienți de natura provizorie a cunoștințelor. Încrederea nu vine doar din a avea dreptate, ci din comunicarea limitelor dovezilor și din actualizarea regulată a punctelor de vedere în lumina noilor date și analize.
Excesul de încredere din partea experților, împreună cu disponibilitatea de a-i denigra și chiar de a-i trata drept nebuni pe cei care nu sunt de acord cu ei, a făcut mai dificilă schimbarea politicii în timpul pandemiei, costându-ne timp prețios pe care nu ni-l puteam permite. Dacă experții nu reușesc să țină cont de inevitabilele incertitudini din vremurile noastre actuale, riscăm să amânăm următoarea schimbare crucială.
Sursa: Unherd