De data aceasta, s-au mobilizat. În cele din urmă l-au gonit pe Donald Trump. Pot începe din nou să globalizeze, să călărească trotinete, să lucreze la utere artificiale, să își bată joc de clasele populare care, hotărât, nu vor să admită că ele trebuie să dispară.
Trump nu fusese niciodată președintele lor. Timp de patru ani au condus un permanent război intelectual, moral, publicitar și judiciar. Aveau alături aproape toate canalele mass-media, Wall Street-ul, universitățile, Hollywood, Silicon Valley, aproape toți judecătorii, sondajele, GAFAM; cu toate acestea, aproape că au pierdut, a doua oară. Fără Covid-19, i-am fi văzut din nou plângând. Vor rescrie istoria; deja o fac, susținând că progresul trebuie să câștige împotriva obscurantismului, rasismului, ignoranței, lejerității. Vedeți cât de fericiți sunt, la New York, Paris, Berlin, Londra; Darth Vader a căzut; în tot Imperiul se sărbătoreste cu bere fără alcool. În plus, imaginează-ți, vicepreședintele este o femeie, de culoare! Acest fapt este „istoric”. Spovediți-vă, locuitori ai „lumii libere”! Spuneți multumesc Americii pentru că ne-a arătat încă o dată calea către Lumină. Adevăr. Propagandă? Care propagandă? Fraudă? Care frauda? Dacă aveți îndoieli, atunci nu știți să pierdeți; iar dacă insiști, atunci ești conspiraționist. Dar vor avea grijă de tine, nu-ți face probleme. Este timpul pentru răzbunare.
Nu-ți fie frică!
A fi nevoiți să-l susținem pe Donald Trump… Acesta este geniul progresiștilor: sunt atât de insuportabili încât, pentru a-i opri, sau pentru a-i încetini puțin, ajungem să sperăm la victoria unui magnat financiar, a unui tip a cărui vulgaritate ne-ar face să roșim, în alte conditii. În 2016, i-a invins, mai întâi prin câștigarea alegerilor primare din Partidul Republican, apoi prin învingerea lui Hillary Clinton, cu competentele ei, cu disprețul ei de clasă, cu conferintele ei în valoare de câteva sute de mii de dolari și privirea ei de vidră sub efectul cocainei. O singură dezbatere, au spus atunci, ar dezvălui înșelăciunea. „Deplorabilii” s-ar întoarce pentru a cânta la banjo în remorcile lor murdare din Wisconsin.
Amintiți-vă frica, lacrimile lor, când, pe harta vastei Americi, roșul ajunsese să domine albastrul. Nu au vrut să creadă. Ca în noaptea Brexitului. Au înțeles atunci: este din cauza fake news-urilor. Vor să „sperie” oamenii. Deși nu există niciun motiv, nu există. Totul e bine. Trebuie să aveți doar trei neuroni pentru a gândi altfel. Nu vezi ce vezi, nu auzi ce auzi. Așa că nu mai credeți că aveți o cultură, o națiune, o țară; Hai și ajută la construirea guvernului mondial, alături de Greta. Ai manifestat cel puțin „pentru mediu”? Nu ? Te-ai înșelat, este atât de „draguț”; ai fi putut întâlni oameni frumoși care ți-ar fi explicat cum să crești salata la Paris. Jihad? Care jihad? Vestele galbene? Care veste galbene? Violență? Ce violență? Se spunea asta în vremea „jachetelor negre”, știi. „Sentimentele” tale te înșeală. Și apoi Socrate, eh, a mai spus, deja, că tineretul atenian o ia razna.
Nimic nou, doar reminescențele bătrânilor idioți care nu vor să înțeleagă că lumea se schimbă, se îmbunătățește în ciuda lor, pentru că așa e mersul lucrurilor, eh, cu cât avansăm mai mult, cu atât mai bine, chiar dacă, pe parcurs, ustură puțin. Mergem înainte sau murim! Trump, idiotul de Trump, ei bine, știa cum să adune sub numele său vechiul popor american, America WASP, care avea motive întemeiate pentru a fi mândră de ea, după ce a devenit, în mai puțin de un secol, de la o fostă colonie, prima putere mondială, de departe. A fost Trump un semn de contradicție, o ultimă poziție în fața celor care se mândresc cu arderea propriului drapel, denunțându-și tatăl, îngenunchind în fața celor care le doresc supunerea? Că n-a fost la înălțimea funcției, asta nu schimbă nimic; oricum, nu conteaza atât cine era, ci ceea ce întruchipa el, asta a pus probleme sistemului.
Mass-media confirmă victoria candidatului lor
De la început până la sfârșit, președinția sa a fost contestată de adversari. Nu a trecut o lună fără a-i pune sub semnul întrebării legitimitatea. A fost procesul rusesc. În fața Zidului au fost o multime de lacrimi. A fost o manipulare a judecătorului Kavanaugh. A existat o încercare de impeachement, nereușită, dar lansată, totusi, condusă de Nancy Pelosi și zâmbetul sadic al profesorului ei din facultate. Și, cel mai recent, Amy Coney Barrett, pe care democrații au găsit-o prea creștină pentru a sta la Curtea Supremă în locul lui Ruth Bader Ginsburg.
Ah! și apoi George Floyd, BLM: se pare că suntem cu toții afro-americani. Întregul complex media-industrial, de ambele părți ale Atlanticului, s-a străduit să demoleze această președinție, care spulbera visele unei mari orgii multiculturale. Si-a revenit cu adevărat economia SUA? Ce importanta are!? Pentru prima dată, Statele Unite nu au făcut pe jandarmul lumii sau, în orice caz, au făcut-o mult mai puțin? Și ce dacă ? Trump a trebuit pedepsit și, împreună cu el, fanii săi, acei rednecks roșii care nu au vrut să înțeleagă că istoria, scuze, Istoria, i-a condamnat la uitare. Ai văzut cât de îngrijorați au fost din nou săptămâna trecută?
„Renumărările” sunt în curs de desfășurare, victoria lui Biden nu este în niciun caz oficială și, totuși, toate canalele mass-media se prefac că este. Judecătorii, toți, vor prefera să închida ochii mai degrabă decât să creeze instabilitate. Adevărul urnei va conta mai puțin. Fie. Să fie și aceasta o lecție pentru noi: cu progresiștii, aceasta nu este „dezbaterea” pe care ar trebui să o susținem.
Sursa: Caseur